Actori într-o piesă

Acest articol e numărul 130 din totalul de 148 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

8 noiembrie

„Amintește-ți că ești actor într-o piesă, interpretând un personaj conform voinței dramaturgului – dacă e o piesă scurtă, atunci e scurtă; dacă e lungă, lungă. Dacă dorește să joci cerșetorului, joacă bine chiar și acel rol, așa cum ai face-o dacă ai fi un infirm, un honcho sau o persoană obișnuită. Căci aceasta este datoria ta, să faci bine personajul care ți-a fost atribuit. Acea selecție aparține altuia.”

~ Epictet – Enchiridion, 17

Marcus Aurelius nu a vrut să fie împărat. Nu a fost un politician care a căutat o funcție și nu a fost un adevărat moștenitor al tronului. Din câte putem spune din scrisorile sale și din istorie, ceea ce își dorea cu adevărat era să fie filosof. Dar elita puternică din Roma, inclusiv împăratul Hadrian, a văzut ceva în el. Pregătit pentru putere, Marcus a fost adoptat și făcut urmaș la tron ​​pentru că ei știau că se poate descurca. Între timp, Epictet și-a trăit o mare parte din viață ca sclav și a fost persecutat pentru învățăturile sale filozofice. Amândoi și-au jucat rolurile care le-au fost atribuite.

Stația noastră în viață poate fi la fel de aleatorie ca o aruncare a zarurilor. Unii dintre noi sunt născuți în privilegii, alții în adversitate. Uneori ni se oferă exact oportunitățile pe care ni le dorim. Alteori ni se oferă o pauză norocoasă, dar pentru noi se simte ca o povară.

Stoicii ne amintesc că orice ni se întâmplă astăzi sau de-a lungul vieții noastre, oriunde am cădea în plan intelectual, social sau fizic, treaba noastră nu este să ne plângem sau să ne deplângem situația, ci să facem tot ce putem pentru a o accepta, și a o împlini. Mai este loc de flexibilitate sau ambiție? Desigur! Istoria scenei este presărată de povești cu roluri mici care s-au transformat în roluri principale și personaje de neșters care au fost extinse în adaptările viitoare. Dar chiar și aceasta începe cu acceptarea și înțelegerea – și cu dorința de a excela în ceea ce ni s-a atribuit.

Deplasare prin serie<< Cum să fii puternicTotul e fluid >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu