Hits: 0

Marcus Aurelius nu a vrut să fie împărat. Nu a fost un politician care a căutat o funcție și nu a fost un adevărat moștenitor al tronului. Din câte putem spune din scrisorile sale și din istorie, ceea ce își dorea cu adevărat era să fie filosof. Dar elita puternică din Roma, inclusiv împăratul Hadrian, a văzut ceva în el. Pregătit pentru putere, Marcus a fost adoptat și făcut urmaș la tron ​​pentru că ei știau că se poate descurca. Între timp, Epictet și-a trăit o mare parte din viață ca sclav și a fost persecutat pentru învățăturile sale filozofice. Amândoi și-au jucat rolurile care le-au fost atribuite.

Stația noastră în viață poate fi la fel de aleatorie ca o aruncare a zarurilor. Unii dintre noi sunt născuți în privilegii, alții în adversitate. Uneori ni se oferă exact oportunitățile pe care ni le dorim. Alteori ni se oferă o pauză norocoasă, dar pentru noi se simte ca o povară.

Stoicii ne amintesc că orice ni se întâmplă astăzi sau de-a lungul vieții noastre, oriunde am cădea în plan intelectual, social sau fizic, treaba noastră nu este să ne plângem sau să ne deplângem situația, ci să facem tot ce putem pentru a o accepta, și a o împlini. Mai este loc de flexibilitate sau ambiție? Desigur! Istoria scenei este presărată de povești cu roluri mici care s-au transformat în roluri principale și personaje de neșters care au fost extinse în adaptările viitoare. Dar chiar și aceasta începe cu acceptarea și înțelegerea – și cu dorința de a excela în ceea ce ni s-a atribuit.