Despre datorie și circumstanțe

Antrenează-te pentru a lăsa ceea ce nu-i al tău

Acest articol e numărul 146 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Views: 0

Despre datorie și circumstanțe
24 noiembrie

„Ori de câte ori simți durerea de a pierde ceva, nu-l trata ca pe o parte din tine, ci ca pe un pahar care se sparge, așa că atunci când va cădea, îți vei aminti asta și nu vei fi tulburat. La fel, ori de câte ori îți săruți copilul, fratele sau prietenul, nu adăuga peste experiență toate lucrurile pe care ți le-ai putea dori, ci reține-le și oprește-le, așa cum cei care călăresc în spatele generalilor triumfători le amintesc că sunt muritori. În același mod, reamintește-ți că acea comoară nu este una dintre posesiunile tale, ci ceva dat pentru moment, nu pentru totdeauna…”

~ Epictet – Discursuri, 3.24.84-86a

La un triumf roman, majoritatea publicului ar avea ochii lipiți de generalul victorios pe front – unul dintre cele mai râvnite locuri din timpul romanilor. Doar câțiva l-ar observa pe aghiotant în spate, chiar în spatele comandantului, șoptindu-i la ureche: „Amintește-ți, ești muritor”. Ce memento de auzit în vârful gloriei și al victoriei!

În propriile noastre vieți, ne putem antrena să fim acea șoaptă. Când există ceva ce prețuim – sau cineva pe care îl iubim – ne putem șopti singuri că este fragil, muritor și nu este cu adevărat al nostru. Indiferent cât de puternic sau de invincibil s-ar simți ceva, nu este niciodată. Trebuie să ne reamintim că se poate rupe, poate muri, ne poate părăsi.

Pierderea este una dintre temerile noastre cele mai profunde. Ignoranța și amăgirea nu îmbunătățesc lucrurile. Ele înseamnă doar că pierderea va fi cu atât mai zguduitoare când va avea loc.

Deplasare prin serie<< Atașamentul e dușmanulCiudat cum funcționează asta >>

Lasă un comentariu

 
Scroll to Top