Despre datorie și circumstanțe

Antrenează-te pentru a lăsa ceea ce nu-i al tău

Acest articol e numărul 146 din totalul de 148 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

24 noiembrie

„Ori de câte ori simți durerea de a pierde ceva, nu-l trata ca pe o parte din tine, ci ca pe un pahar care se sparge, așa că atunci când va cădea, îți vei aminti asta și nu vei fi tulburat. La fel, ori de câte ori îți săruți copilul, fratele sau prietenul, nu adăuga peste experiență toate lucrurile pe care ți le-ai putea dori, ci reține-le și oprește-le, așa cum cei care călăresc în spatele generalilor triumfători le amintesc că sunt muritori. În același mod, reamintește-ți că acea comoară nu este una dintre posesiunile tale, ci ceva dat pentru moment, nu pentru totdeauna…”

~ Epictet – Discursuri, 3.24.84-86a

La un triumf roman, majoritatea publicului ar avea ochii lipiți de generalul victorios pe front – unul dintre cele mai râvnite locuri din timpul romanilor. Doar câțiva l-ar observa pe aghiotant în spate, chiar în spatele comandantului, șoptindu-i la ureche: „Amintește-ți, ești muritor”. Ce memento de auzit în vârful gloriei și al victoriei!

În propriile noastre vieți, ne putem antrena să fim acea șoaptă. Când există ceva ce prețuim – sau cineva pe care îl iubim – ne putem șopti singuri că este fragil, muritor și nu este cu adevărat al nostru. Indiferent cât de puternic sau de invincibil s-ar simți ceva, nu este niciodată. Trebuie să ne reamintim că se poate rupe, poate muri, ne poate părăsi.

Pierderea este una dintre temerile noastre cele mai profunde. Ignoranța și amăgirea nu îmbunătățesc lucrurile. Ele înseamnă doar că pierderea va fi cu atât mai zguduitoare când va avea loc.

Deplasare prin serie<< Atașamentul e dușmanulCiudat cum funcționează asta >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu