Cuprins
Views: 109
Un exemplu de sofism: argumentul pantei alunecoase
Această eroare de logică are la bază următoarea secvență: că odată ce prima acţiune a secvenţei a avut loc, rezultatul sau rezultatele negative finale sunt inevitabile.
Da, recunosc, prezentarea acestei erori de logică este doar un pretext pentru a te îndemna să urmezi cursul gratuit „Gândirea critică: o necesitate, oriunde, oricând!” Dar chiar și așa, înțelegerea acestei erori e un câștig în sine…
Eroarea pantei alunecoase (slippery slope)
Ideea centrală a argumentului pantei alunecoase este că odată ce prima acţiune a secvenţei a avut loc, rezultatul sau rezultatele negative finale sunt inevitabile. Acest sofism afirmă că un pas mic (și, de obicei, inofensiv) într-o anumită direcţie va declanșa un lanţ de evenimente care vor duce în final la un efect nedorit semnificativ. Așa cum sugerează și numele argumentului, caracteristica sa distinctivă o reprezintă presupunerea că, odată ce prima acţiune are loc, succesiunea de acţiuni declanșate de aceasta nu mai poate fi oprită până la efectul final. Deși există mai multe tipuri de argumente ale pantei alunecoase, forma generală poate fi ușor recunoscută, pentru că folosește în mod nelegitim condiţionarea „dacă-atunci”: dacă A, atunci B; dacă B, atunci C; dacă C, atunci D, unde D reprezintă rezultatul negativ obţinut printr-o succesiune de acţiuni, după ce s-a acceptat propunerea inofensivă (sau care părea astfel) A.
De cele mai multe ori, un argument de tip pantă alunecoasă este construit pe o relaţie de tip cauză-efect:
Un alt exemplu ar putea fi acesta:
Dacă p, atunci q
q
Prin urmare, p
Sau, în logica formală:
(p ⇒ q)
(q ⇒ p)
unde:
- p este antecedentul;
- q este consecventul.
Un alt exemplu ar putea fi următorul:
Maşina ta s-a oprit.
Prin urmare, maşina ta a rămas fără carburant.
Eroarea poate avea și forma negării antecedentului, de forma:
Dacă p, atunci q.
Nu p.
Prin urmare nu q.
Sau, în logica formală:
(p ⇒ q)
(¬p ⇒ ¬q)
Exemplu:
Preţul acţiunilor nu a crescut.
Deci nu te vei îmbogăţi.
Un alt caz este cel al negării consecventului, cu următoarea formă:
Dacă p, atunci q.
Nu q.
Prin urmare nu p.
Sau, în logica formală:
(p ⇒ q)
(¬q ⇒ ¬p)
Această formă de argument este cunoscută sub numele latin modus tollens. Un exemplu de negare a consecventului este:
Dacă plouă, te vei uda.
Nu te-ai udat.
Deci nu plouă.
Și încă o formă: negarea corelativei (a se vedea „Listă de erori logice”), care constă în încercarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
Cui îi e util sofismul?
Fie în discuții particulare, fie în dezbateri publice (legislative, juridice, mediatice), acest tip de argument este folosit pentru a descuraja o anume iniţiativă, încercând să pretindă (desigur, fără argumente solide) că o decizie bună va crea condiţiile unui lanţ de decizii greșite. În general, argumentul pantei alunecoase implică exagerarea, uneori excesivă, dar și apelul la emoţii. De cele mai multe ori sunt evocate emoţii negative, cum ar fi frica sau ura, deși ocazional se poate face apel la emoţii pozitive, precum speranţa sau compasiunea, pentru a încuraja un anumit curs al acţiunii. În general, acest sofism este folosită mai frecvent de criticii unui argument și mai puţin de susţinătorii acestuia.
Pot exista situații în care efectul de domino poate fi real, iar unele acţiuni favorizează declanșarea altora, dar nu se poate susţine că lucrurile vor lua un anumit curs doar ţinând cont de intuiţie, fiind necesare dovezi și argumente logice solide, care să arate că producerea unui lanţ de evenimente este inevitabilă sau măcar destul de probabilă.
Demontarea unui raționament eronat
De obicei, argumentele cu care jonglează pantele alunecoase sunt false. Pentru combaterea lor se pot folosi metode diferite, în funcţie de subtipurile sofismului respectiv.
Astfel, în cazul pantei alunecoase cauzale, întregul raţionament este fals dacă nu există dovezi solide că o schimbare acceptabilă iniţiată în prezent va duce în final la una intolerabilă în viitor.
„Dacă permitem intrarea în ţară a refugiaţilor, criminalitatea va crește, iar locuitorii ei nu vor mai fi în siguranţă.”
Pentru ca raţionamentul să fie valid, este nevoie de dovezi (statistici, studii) care să arate că premisa recursivă este adevărată (în general, panta alunecoasă operează cu trei premise: cea care postulează primul pas al secvenţei; premisa recursivă, care descrie mecanismul pantei, și a treia premisă, care numește consecinţele indezirabile la care duce panta). Dacă o singură premisă este falsă, raţionamentul se prăbușește, indiferent de valoarea de adevăr a celorlalte. Adesea, propoziţiile intermediare nu sunt adevărate sau false, având o anumită probabilitate să se întâmple, iar cu cât este mai lung lanţul de argumente, cu atât probabilitatea de a ajunge la rezultatul prezis este mai mică.
Mai mult, sofismul poate fi demontat atunci când demonstrăm că unele dintre premisele cu care operează nu sunt logice sau arătăm că rezultatul final nu este neapărat unul negativ.
Există cazul pantelor alunecoase care pun accentul pe forţa precedentului, sugerând eronat că există doar două opţiuni (nu trebuie să stabilim precedentul sau, dacă îl stabilim, suntem obligaţi să tratăm și alte cazuri în mod similar), ignorând posibilitatea de a trata într-o manieră diferită cazurile viitoare, chiar dacă există un precedent.
În acest context, recomand (încă o dată! :lol:) din nou înscrierea la cursul nostru gratuit „Gândirea critică: o necesitate, oriunde, oricând!”
