Despre datorie și circumstanțe

Atașamentul e dușmanul

Acest articol e numărul 145 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 4

23 noiembrie

„Pe scurt, trebuie să-ți amintești acest lucru – că, dacă ții la ceva drag în afara propriei tale alegeri raționale, îți vei distruge capacitatea de a alege.”

~ Epictet – Discursuri, 4.4.23

Potrivit lui Anthony de Mello, „există un lucru și doar unul care provoacă nefericire. Numele acelui lucru este Atașament.” Atașamente față de o imagine pe care o ai despre o persoană, atașamente față de bogăție și statut, atașamente față de un anumit loc sau timp, atașamente față de un loc de muncă sau de un stil de viață. Toate aceste lucruri sunt periculoase dintr-un singur motiv: sunt în afara alegerii noastre motivate. Cât timp le păstrăm nu este în controlul nostru.

După cum și-a dat seama Epictet cu aproximativ două mii de ani înainte de Mello, atașamentele noastre sunt cele care fac atât de greu să acceptăm schimbarea. Odată ce le avem, nu vrem să le lăsăm. Devenim sclavii menținerii status quo-ului. Suntem ca Regina Roșie din Alice în Țara Minunilor – alergăm din ce în ce mai repede pentru a rămâne în același loc.

Dar totul este într-o stare constantă de schimbare. Avem anumite lucruri pentru o vreme și apoi le pierdem. Singurul lucru permanent este prohairesis, capacitatea noastră de alegere motivată. Lucrurile de care suntem atașați pot veni și pleacă, alegerea noastră este rezistentă și adaptabilă. Cu cât devenim mai devreme conștienți de acest lucru, cu atât mai bine. Cu atât va fi mai ușor să acceptați și să vă adaptați la ceea ce se întâmplă.

Deplasare prin serie<< Sticla era deja spartăAntrenează-te pentru a lăsa ceea ce nu-i al tău >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu