Despre datorie și circumstanțe

Banchetul vieții

Acest articol e numărul 233 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Views: 2

Despre datorie și circumstanțe
19 februarie

„Gândește-te la bună-cuviința unui ospăț. A venit blidul în dreptul tău? Întinzi mâna și iei frumos, cât poftești. A trecut de tine? Nu-l mai chemi înapoi. N-a ajuns încă la tine? Nu-l sorbi cu ochii, lăsându-ți gura apă, ci aștepți să vie rândul tău. Fă așa și cu copiii și cu soția ta și cu măririle și cu averile; și vei merita, astfel, a sta la masă cu zeii.”

~ Epictet – Manualul, 15

Data viitoare când vezi ceva ce îți dorești, amintește-ți de metafora banchetului vieții a lui Epictet. Pe măsură ce te trezești emoționat, gata să faci orice și totul pentru a-l obține – echivalent cu a întinde mâna peste masă și a lua un fel de mâncare din mâinile cuiva – doar reamintește-ți: asta înseamnă proaste maniere și e inutil. Atunci așteaptă-ți cu răbdare rândul.

Această metaforă are și alte interpretări. De exemplu, am putea reflecta că suntem norocoși că am fost invitați la o sărbătoare atât de minunată (recunoștință). Sau că ar trebui să ne luăm timpul și să savurăm gustul a ceea ce ni se oferă (bucurându-ne de momentul prezent), dar că a ne umple hulpavi cu mâncare și băutură nu servește nimănui, cu atât mai puțin sănătății noastre (lăcomia este un păcat de moarte, până la urmă). Că la sfârșitul mesei este nepoliticos să nu ajuți gazda să facă curat și să adune vasele (abnegație). Și, în sfârșit, data viitoare, este rândul nostru să-i găzduim și să-i tratăm pe alții așa cum am fost tratați noi (caritate).

Poftă bună!

Deplasare prin serie<< Pregătește-te de furtunăMarea paradă a dorinței >>

Lasă un comentariu

 
Scroll to Top