Despre datorie și circumstanțe

Ce trebuie să arăți la anii tăi

Publicat la Publicat în MIHAI Sandu Niciun comentariu Tagged with
Acest articol e numărul 173 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Stoicism zilnic

Hits: 1

21 decembrie

„De multe ori un bătrân nu are alte dovezi în afară de vârsta lui care să demonstreze că a trăit mult timp.”

~ Seneca – Pentru o minte liniștită, 3.8b : : : : : : : : : : : :

De cât timp trăiești? Ia-ți anii, înmulțește-i cu 365 și apoi cu 24. Câte ore ai trăit? Ce trebuie să arăți celorlalți?

Răspunsul pentru mulți oameni este: nu e suficient. Am avut atâtea ore și le-am considerat de la sine înțelese. Tot ceea ce trebuie să arătăm pentru timpul petrecut pe acest pământ sunt runde de golf, ani petrecuți la birou, timpul petrecut cu vizionarea de filme mediocre, un teanc de cărți fără minte de care cu greu ne amintim că le-am citit și poate un garaj plin de jucării. Suntem ca personajul din The Long Goodbye al lui Raymond Chandler: „În mare parte, doar îmi omor timpul”, spune el, „și moare greu”.

Într-o zi, orele noastre vor începe să se termine. Ar fi frumos să poți spune: „Hei, chiar am profitat la maxim.” Nu sub formă de realizări, nici bani, nici statut – știi ce cred stoicii despre toate acestea – ci, în înțelepciune, perspicacitate și progres real în lucrurile cu care se luptă toți oamenii.

Ce-ar fi dacă ai putea spune că ai făcut ceva cu acest timp pe care l-ai avut? Ce se întâmplă dacă ai putea dovedi că ai trăit cu adevărat [inserează numărul] ani? Și nu doar i-ai trăit, ci i-ai trăit pe deplin?

Deplasare prin serie<< Frica de frică de moartePune-ți propria rezoluție >>

Distribuiți, vă rog:

Share on PinterestShare on LinkedInShare on WhatsAppShare on Reddit
Despre

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu