Ce vine spre noi toți

Views: 3

18 decembrie

„Alexandru Macedon şi îngrijitorul catârilor săi, odată ce au murit, s-au găsit în aceeaşi situaţie: fie au fost absorbiţi în aceleaşi raţiuni seminale ale lumii, fie au fost risipiţi în acelaşi fel în atomi.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 6.24 : : : : : : : : : : : :

Într-o lume care, în multe privințe, devine din ce în ce mai inegală, nu au mai rămas multe experiențe cu adevărat egalitare. Când Benjamin Franklin a observat că „în această lume nimic nu se poate spune că este sigur, cu excepția morții și a impozitelor”, el nu ar fi putut ști cât s-ar strădui oameni să-și evite impozitele. Dar moartea? Acesta este încă singurul lucru pe care toată lumea îl experimentează.

Cu toții ne confruntăm cu același sfârșit. Indiferent dacă cucerești lumea cunoscută sau vei lustrui pantofii oamenilor care o fac, până la urmă moartea va fi un egalizator radical – o lecție de umilință abjectă. Shakespeare l-a pus pe Hamlet să urmărească logica în termeni puternici atât pentru Alexandru, cât și pentru Iulius Caesar:

Cezar imperios, mort și transformat în lut,
S-ar putea să astupi o gaură pentru a ține vântul departe:
O, acel pământ, care a ținut lumea în frică,
Ar trebui să peticească un perete pentru a elimina spărtura iernii!

Data viitoare când simți că devii mare și puternic – sau dimpotrivă, simțindu-te mic și inferior – amintește-ți că toți ajungem la fel. În moarte, nimeni nu este mai bun, nimeni nu este mai rău. Toate poveștile noastre au același final.