Despre datorie și circumstanțe

Cea mai sigură cetate

Acest articol e numărul 84 din totalul de 106 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

23 septembrie

„Adu-ţi aminte că partea conducătoare a sufletului este invincibilă, când se întoarce către sine se mulţumeşte cu ea însăşi, nefăcând nimic din ceea ce nu vrea, chiar în cazul în care se pune în apărare în mod iraţional. Ce se întâmplă, aşadar, când exprimă o judecată despre ceva cu raţiune şi în mod circumspect? De aceea intelectul eliberat de pasiuni e o fortăreaţă, căci omul nu are în el nimic mai întărit, în care, dacă se refugiază, pentru restul zilelor sale rămâne de neînfrânt”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 8.48

Bruce Lee a făcut odată o afirmație interesantă: „Nu mă tem de omul care a practicat zece mii de lovituri
o dată”, a spus el, „dar mă tem de omul care a practicat o lovitură de zece mii de ori”. Când repetăm ​​o acțiune atât de des, ea devine un comportament subconștient, putem să o aplicăm fără să ne gândim.

Antrenamentul în artele marțiale sau în luptă este un studiu profund gândit al mișcării. Uneori ne gândim la soldați ca la automate, dar ceea ce au construit ei este un model constant de comportamente subconștiente. Oricare dintre noi le poate construi.

Când Marcus spune că o minte poate ajunge într-un loc în care „nu va face nimic contrar voinței sale, chiar dacă poziția sa este irațională”, ceea ce vrea să spună este că o pregătire adecvată îți poate schimba obiceiurile implicite. Antrenează-te să renunți la furie și nu vei fi supărat la fiecare ușoară zeflemea. Antrenează-te pentru a evita bârfele și nu vei fi atras de ele. Antrenează-te cu orice obicei și-l vei putea folosi automat în vremuri dificile.

Gândește-te ce comportamente ai dori să poți adopta implicit dacă ai putea. Câte dintre ele ai practicat o singură dată? Să fie astăzi de două ori.

Deplasare prin serie<< Nicio durere, niciun câștigȚi s-ar putea întâmpla și ție >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu