Despre datorie și circumstanțe

Cheltuitori de timp

Acest articol e numărul 161 din totalul de 202 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

9 decembrie

„Dacă toate geniile istoriei s-ar concentra pe această singură temă, nu și-ar putea exprima niciodată pe deplin nedumerirea față de întunericul minții umane. Nicio persoană nu ar renunța nici măcar la un centimetru din averea lor, iar cea mai mică dispută cu un vecin poate însemna iadul de plătit; cu toate acestea, îi lăsăm cu ușurință pe ceilalți să ne invadeze viețile – și mai rău, adesea deschidem calea celor care o vor prelua. Nimeni nu-și înmânează banii trecătorilor, dar câte ne înmânăm fiecare dintre noi viața! Suntem grijulii cu proprietăți și bani, dar ne gândim prea puțin la pierderea timpului, singurul lucru cu care ar trebui să fim cu toții cei mai duri avari.”

~ Seneca – Despre scurtimea vieții, 3.1-2 : : : : : : : : : : : :

Astăzi vor fi nesfârșite întreruperi: apeluri telefonice, e-mailuri, vizitatori, evenimente neașteptate. Booker T. Washington a observat că „numărul de oameni care sunt gata să-și consume timpul, fără niciun scop, este aproape nenumărat”.

Un filozof, pe de altă parte, știe că propria stare implicită ar trebui să fie una de reflecție și conștientizare interioară. Acesta este motivul pentru care își protejează atât de sârguincios spațiul personal și gândurile de intruziunile lumii. El știe că doar câteva minute de contemplare valorează mai mult decât orice întâlnire sau raport. El știe, de asemenea, cât de puțin timp ne este acordat în viață și cât de repede ni se pot epuiza rezervele.

Seneca ne amintește că, deși am putea fi buni în a ne proteja proprietățile fizice, suntem mult prea lași în a ne impune limitele mentale. Proprietatea poate fi recâștigată; există destul de mult acolo – o parte încă neatinsă de om. Dar timpul? Timpul este bunul nostru cel mai de neînlocuit – nu putem cumpăra mai mult din el. Nu putem decât să ne străduim să risipim cât mai puțin posibil.

Deplasare prin serie<< Nu te ascunde de sentimentele taleNu te vinde prea ieftin >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu