Despre datorie și circumstanțe

Concentrează-te pe unicitatea ta

Acest articol e numărul 66 din totalul de 79 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

5 septembrie

„Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertății cu a necesității, sau sfera suveranității tale cu a fatalității universale, să știi că mergi de-a dreptul la ciocniri, amărăciuni și nenorociri inevitabile. Din contra, dacă vei distinge cu preciziune sfera ta proprie de cea străină ție, faptele tale nu vor cunoaște nici început, nici oprire forțată din afară, nu te vei plânge de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; și, contând în toate numai pe voința ta, nu te poate nici atinge, nici dușmăni nimeni, căci n-are nici cum, nici de ce.”

~ Epictet – Manualul, 1.3

Căpitanul James Stockdale a fost doborât peste Vietnam, a îndurat șapte ani și jumătate în diferite lagăre de prizonieri. A fost supus unor torturi brutale, dar s-a luptat întotdeauna să reziste. Odată, când răpitorii săi au intenționat să-l forțeze să apară într-un videoclip de propagandă, s-a rănit în mod intenționat și grav pentru a face acest lucru imposibil.

Când avionul lui Stockdale a fost lovit, și-a spus că „intră în lumea lui Epictet”. Nu a vrut să spună că a participat la un seminar de filozofie. Știa cu ce se confrunta când a aterizat. Știa că nu va fi ușor să supraviețuiești.

Intervievat de Jim Collins pentru cartea clasică de afaceri Good to Great, Stockdale a explicat că există un grup care a avut cele mai multe probleme în închisoare. „Au fost optimiștii”, a spus el, „… cei care au spus: „Vom ieși până la Crăciun.” Și Crăciunul a venit și Crăciunul a trecut. Apoi, ei spuneau: „Vom ieși până la Paște.” Și Paștele a venit și Paștele a trecut. Și apoi de Ziua Recunoștinței, și apoi din nou Crăciunul. Și au murit de inima frântă.

Dar Stockdale a perseverat și s-a remarcat. Și-a potolit dorințele și s-a concentrat exclusiv asupra a ceea ce controla: el însuși.

Deplasare prin serie<< Cum poți ști, dacă nu ai fost niciodată testat?Puterea noastră ascunsă >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu