Despre datorie și circumstanțe

Cum poți ști, dacă nu ai fost niciodată testat?

Acest articol e numărul 65 din totalul de 79 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

4 septembrie

„Te consider nefericit pentru că nu ai trăit niciodată nenorocirea. Ai trecut prin viață fără un adversar – nimeni nu poate ști vreodată de ce ești capabil, nici măcar tu.”

~ Seneca – Despre providență, 4.3

Majoritatea oamenilor care au trecut prin perioade dificile din viața lor pot purta ulterior acele experiențe ca pe insigne de onoare. „Acelea au fost zilele”, s-ar putea spune, chiar dacă acum trăiesc în circumstanțe mult mai bune. „Să fiu din nou tânăr și flămând”, ar putea spune altcineva cu înfricoșare. „A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată” sau „Nu aș schimba nimic despre asta”. Pe cât de grele au fost acele perioade, ele au fost în cele din urmă experiențe formative. Ele i-au făcut pe acei oameni ceea ce sunt.

Există un alt beneficiu al așa-numitei nenorociri. După ce am experimentat-o și am supraviețuit, ne îndepărtăm de ea cu o mai bună înțelegere a propriei noastre capacități și a forței interioare. Procesul trecerii prin foc îți oferă putere, pentru că știi că în viitor poți supraviețui unei adversități similare. „Ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic”, a spus Nietzsche.

Așadar, astăzi, dacă lucrurile arată că ar putea lua o întorsătură proastă sau că norocul tău s-ar putea schimba, de ce să-ți faci griji? Aceasta ar putea fi una dintre acele experiențe formative pentru care îi vei fi recunoscător mai târziu..

Deplasare prin serie<< Mai întâi, un antrenament dur de iarnăConcentrează-te pe unicitatea ta >>Te pot înlănțui, dar… >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu