Cum să fii puternic

Acest articol e numărul 129 din totalul de 148 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

7 noiembrie

„Nu te-ncrede în reputația, banii sau poziția ta, ci în puterea ta – și anume, în judecățile tale despre lucrurile pe care le controlezi și pe care nu le controlezi. Căci numai aceasta este ceea ce ne face liberi și neîngrădiți, care ne scoate din adâncuri și ne ridică ochi în ochi cu cei bogați și puternici.”

~ Epictet – Discursuri, 3.26.34-35

Într-o scenă din romanul clasic al lui Steven Pressfield despre Alexandru cel Mare, Virtuțile războiului, Alexandru ajunge la trecerea unui râu doar pentru a fi confruntat cu un filozof ce refuză să se miște. „Acest om a cucerit lumea!” strigă unul dintre oamenii lui Alexandru. „Ce ai făcut?” Filosoful răspunde, cu deplină încredere: „Am cucerit nevoia de a cuceri lumea”.

Știm că Alexandru s-a lovit de Diogene Cinicul, un filozof cunoscut pentru respingerea a ceea ce prețuia societatea și, prin extensie, imaginea de sine a lui Alexandru. La fel ca în întâlnirea fictivă a lui Pressfield, în confruntarea reală a lui Diogene cu Alexandru, filozoful era mai puternic decât cel mai puternic om din lume – pentru că, spre deosebire de el, Diogene avea mai puține dorințe. Au putut să se privească în ochi și să vadă cine avea cu adevărat controlul asupra lui însuși, cine a obținut stăpânirea de sine necesară pentru o putere reală și de durată.

Poți avea și asta. Înseamnă doar să te concentrezi în interior pe dobândirea puterii, mai degrabă decât în ​​exterior. După cum a spus Publilius Syrus, el însuși un fost sclav: „Ai vrea un imperiu mare? Stăpânește asupra ta!”

Deplasare prin serie<< Altcineva învârte roateActori într-o piesă >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu