Despre datorie și circumstanțe

Curtea supremă a propriei minți

Acest articol e numărul 45 din totalul de 79 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

15 august

„Acest lucru poate fi predat rapid în foarte puține cuvinte: virtutea este singurul bine; nu există un bine sigur fără virtute; iar virtutea rezidă în partea noastră mai nobilă, care este cea rațională. Și ce poate fi această virtute? Judecata adevărată și statornică. Căci din aceasta va apărea fiecare impuls mental și, prin aceasta, fiecare apariție care ne stimulează impulsurile va fi clarificată.”

~ Seneca – Scrisori morale, 71.32

Gândește-te la cineva pe care îl cunoști, care are caracter de granit. De ce este atât de încredere, de excelent? De ce are o reputație atât de bună?

S-ar putea să vezi un șablon: consistența. Este sincer nu doar atunci când este convenabil. Nu doar că este acolo pentru tine când contează. Calitățile care îl fac admirabil vin în fiecare acțiune („apar cu fiecare impuls mental”).

De ce îi venerăm pe oameni precum Theodore Roosevelt, de exemplu? Nu pentru că a fost brav o dată, sau curajos o dată, sau dur o dată. Acest lucru se datorează faptului că acele calități sunt văzute în fiecare dintre poveștile despre el. Când era tânăr și slab, a devenit boxer. Când era mai tânăr și fragil, mergea la o sală de sport lângă casa lui, în fiecare zi, ore întregi. Când a fost distrus de pierderea soției și a mamei în aceeași zi, a mers la Badlands și a păstorit vite. Și tot așa…

Devii suma acțiunilor tale și, pe măsură ce le îndeplinești, ceea ce decurge din asta – impulsurile tale – reflectă acțiunile pe care le-ai întreprins. Alege cu înțelepciune.

Deplasare prin serie<< Asta nu-i pentru amuzament. E pentru viață.Orice poate fi un avantaj >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu