Despre datorie și circumstanțe

Demnitate și bravură

Acest articol e numărul 163 din totalul de 203 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

11 decembrie

„După cum spune Cicero, îi urâm pe gladiatori dacă se grăbesc să-și salveze viața prin orice mijloace; îi favorizăm dacă arată dispreț față de viața lor.”

~ Seneca – Pentru o minte liniștitită, 11.4b : : : : : : : : : : : :

Colegii de facultate ai lui Lyndon Johnson obișnuiau să spună o poveste jenantă despre el. Se pare că Johnson avea o gură mare și simțea că trebuie să-i domine și să-i intimideze în mod constant pe ceilalți. Cu toate acestea, biograful său, Robert Caro, arată clar că, atunci când cineva l-a înfruntat pe tânărul Lyndon, s-a dovedit a fi un laș complet. Într-un caz, în timpul unei certe la un joc de poker, în loc să se lupte, Johnson s-a aruncat pe un pat și „a început să-și bată picioarele în aer cu o mișcare frenetică, de moară de vânt… ca o fată.” El a strigat: „Dacă mă lovești, te lovesc! Dacă mă lovești, îți dau cu piciorul!”

Mai târziu în viața sa, Johnson s-a zbătut extrem de mult pentru a evita să servească în al Doilea Război Mondial și a trăit în California, în timp ce alți soldați au luptat și au murit în străinătate. Mai târziu a pretins că este un erou de război. A fost una dintre cele mai rușinoase minciuni ale lui.

Pentru a fi curajoși, nu trebuie să ne neglijăm siguranța fizică sau să ne angajăm în acte gratuite de violență. Dar nimeni nu respectă un laș. Nimănui nu-i place să se sustrage de la datorie. Nimeni nu admiră o persoană care pune un preț prea mare pe confortul și nevoile sale.

Aceasta este ironia lașității. Are ca scop auto-protecția, dar creează secrete rușinoase. Auto-conservarea merită cu greu prețul a tot ceea ce costă în schimb.

Fii curajos. Fii demn.

Deplasare prin serie<< Nu te vinde prea ieftinRitmul continuă >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu