Despre datorie și circumstanțe

Despre ființa pomenită

Acest articol e numărul 180 din totalul de 203 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

28 decembrie

„Totul este efemer, şi cel care îşi aminteşte, şi cel care este amintit.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 4.35

Dacă faci o plimbare pe Strada 41, către frumoasa Bibliotecă Publică a orașului New York, cu leii de piatră maiestuoși, în drum spre „Calea Bibliotecii”, vei trece pe lângă o pancartă de aur așezată în ciment, care face parte dintr-o serie de citate din mari scriitori de-a lungul istoriei. Una este de la Marcus Aurelius: „Totul este doar pentru o zi, atât ceea ce își amintește, cât și ceea ce este amintit.

Biblioteca în sine a fost proiectată de firma lui John Merven Carrère, unul dintre cei mai realizați arhitecți ai secolului al XX-lea. Combină colecțiile unor astfel de luminați și filantropi precum Samuel Tilden, John Jacob Astor și James Lenox, iar numele lor sunt sculptate în piatră. Astăzi, drepturile de denumire revin managerului fondurilor speculative Stephen A. Schwarzman. La deschiderea bibliotecii în 1911 au participat președintele William Howard Taft, guvernatorul John Alden Dix și primarul orașului New York, William Jay Gaynor. Plăcile pe care pășești în drum au fost proiectate de excelentul Gregg LeFevre.

Citatul lui Marcus ne face să ne gândim: despre câți dintre acești oameni am auzit? Oamenii implicați în povestea bibliotecii au fost unii dintre cei mai cunoscuți bărbați din lume, maeștri ai meseriilor respective, bogați dincolo de imaginație în unele cazuri. Chiar și de-a lungul „Căii Bibliotecii”, mulți dintre autorii celebri nu sunt familiari cititorului modern. Toți au dispărut de mult, la fel ca și oamenii care și-au amintit de ei.

Noi toți, inclusiv Marcus, care este trecut peste tot de la fel de mulți pietoni inconștienți, rezistăm cel mult o zi.

Deplasare prin serie<< Nu-ți lăsa sufletul să treacă primulMulțumiri >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu