Despre datorie și circumstanțe

Furia este un combustibil rău

Acest articol e numărul 224 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 6

10 februarie

„Nu există lucru mai uluitor decât furia, nimic mai orientat spre propriile forțe. Dacă are succes, nici unul mai arogant, dacă e dejucat, nici unul mai nebun – din moment ce nu este alungată de oboseală nici măcar la victorie, atunci când întâmplarea elimină adversarul, își întoarce dinții asupra ei înșiși.”

~ Seneca – Despre furie, 3.1.5

După cum au spus stoicii de multe ori, a te enerva aproape că nu rezolvă nimic. De obicei, înrăutățește lucrurile. Ne supărăm, apoi cealaltă persoană se supără – acum toată lumea este supărată, iar problema nu este mai aproape de rezolvare.

Mulți oameni de succes vor încerca să-ți spună că furia este un combustibil puternic în viața lor. Dorința de a „demonstra că toți au greșit” sau de a „le-o spune în față” i-a făcut pe mulți milionari. Furia față de a fi numit gras sau prost a creat specimene fizice fine și minți strălucitoare. Furia de a fi respins i-a motivat pe mulți să-și croiască propria cale.

Dar asta e miopie. Astfel de povești ignoră poluarea produsă ca efect secundar și uzura pe care aceasta o aduce motorului. Ele ignoră ce se întâmplă atunci când acea furie inițială se epuizează – și că acum trebuie să fie generată din ce în ce mai mult pentru a menține mașina în funcțiune (până când, în cele din urmă, singura sursă rămasă este furia față de sine). „Ura este o povară prea mare de suportat”, i-a avertizat Martin Luther King Jr. pe colegii săi lideri pentru drepturile civile în 1967, deși aveau toate motivele să răspundă urii cu ură.

Același lucru este valabil și pentru furie – de fapt, este adevărat pentru majoritatea emoțiilor extreme. Sunt combustibili toxici. Există o mulțime în lume, fără îndoială, dar nu merită niciodată costurile aferente.

Deplasare prin serie<< Nu trebuie să ai o opinieErou sau Nero? >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu