Despre datorie și circumstanțe

Împinge pentru înțelegere aprofundată

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 1

24 ianuarie

„De la Rusticus: [am învățat] faptul de a studia textele cu grijă, de a nu mă mulţumi cu o cunoaştere generală a lor şi de a nu-mi da repede asentimentul celor care vorbesc în jurul meu”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 1.7.3

Prima carte a Meditațiilor lui Marcus Aurelius începe cu un catalog al recunoștinței. El mulțumește, rând pe rând, influențelor principale din viața sa. Unul dintre oamenii cărora îi mulțumește este Quintus Junius Rusticus, un profesor care a dezvoltat în elevul său dragostea pentru claritate profundă și înțelegere – o dorință de a nu opri doar la suprafață când vine vorba de învățare.

Tot de la Rusticus a aflat Marcus de Epictet. De fapt, Rusticus i-a împrumutat lui Marcus copia personală a prelegerilor lui Epictet. În mod clar, Marcus nu a fost mulțumit doar să înțeleagă esența acestor prelegeri și nu le-a acceptat pur și simplu la recomandarea profesorului său. Paul Johnson a glumit odată că Edmund Wilson a citit cărți „de parcă autorul ar fi judecat pentru viața lui”. Așa l-a citit Marcus pe Epictet – iar când lecțiile s-au adunat, le-a absorbit. Au devenit parte din ADN-ul lui ca ființă umană. Le-a citat pe larg de-a lungul vieții sale, găsind claritate și putere reală în cuvinte, chiar și în mijlocul luxului și puterii imense pe care avea să le dețină.

Acesta este genul de lectură profundă și de studiu pe care trebuie să-l cultivăm, de asemenea, motiv pentru care citim doar o pagină pe zi în loc de un capitol la un moment dat. Așa că ne putem face timp să citim cu atenție și profund.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu