Întotdeauna la fel

Acest articol e numărul 132 din totalul de 148 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

10 noiembrie

„Gândeşte-te, de exemplu, la vremurile lui Vespasian: vei vedea peste tot aceleaşi lucruri: oameni care se căsătoresc,care îşi cresc copiii, care se îmbolnăvesc, care mor, care duc războaie, care sărbătoresc, care fac negustorie, care cultivă pământul, care linguşesc, care sunt aroganţi, suspicioşi, care pun la cale conspiraţii, care doresc moartea altora, care bombăne nemulţumiţi de prezent, care iubesc, care adună averi, care râvnesc consulatul, puterea imperială. Ei bine, acea viaţă a lor nu mai e nicăieri. Apoi, treci la vremurile lui Traian: din nou peste tot aceleaşi lucruri, şi viaţa acestora s-a sfârşit.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 4.32

Ernest Hemingway își deschide cartea „Fiesta” cu un verset biblic: „O generație trece și o altă generație vine; dar pământul rămâne pentru totdeauna. De asemenea, soarele răsare și soarele apune și se odihnește în locul unde a răsărit.” Editorul său ar spune că acest pasaj „conținea toată înțelepciunea lumii antice”.

Și ce înțelepciune este asta? Unul dintre cele mai izbitoare lucruri despre istorie este de cât timp ființele umane fac ceea ce fac. Deși anumite atitudini și practici au apărut și au dispărut, ceea ce a mai rămas sunt oamenii – care trăiesc, mor, iubesc, luptă, plâng, râd.

Rapoartele mass-media sau cărțile populare perpetuează adesea credința că am atins apogeul umanității sau că, de data aceasta, lucrurile sunt cu adevărat diferite. Ironia este că oamenii au crezut asta de secole.

Oamenii puternici rezistă acestei noțiuni. Ei știu că, cu câteva excepții, lucrurile sunt la fel cum au fost și vor fi întotdeauna. Ești la fel ca oamenii care au venit înaintea ta și nu ești decât o scurtă escală până la oamenii ca tine, care te vor urma. Pământul rămâne veșnic, dar noi vom veni și vom pleca.

Deplasare prin serie<< Totul e fluidNu e vorba de lucru, ci de ceea ce facem cu el >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu