Legarea propriilor dorințe de ceea ce va fi

Publicat la Publicat în MIHAI Sandu Niciun comentariu Tagged with
Acest articol e numărul 124 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Stoicism zilnic

Hits: 1

2 noiembrie

„Dar nu am fost niciodată împiedicat în voința mea și nici forțat împotriva ei. Și cum este posibil acest lucru? Mi-am legat alegerea de a acționa de voința lui Zeului. Zeul vrea să fiu bolnav, așa este voia mea. El dorește ca eu să aleg ceva, la fel și eu. El dorește ca eu să ajung la ceva sau să mi se dea ceva — și eu îmi doresc la fel. Ceea ce Zeul nu vrea, eu nu doresc.”

~ Epictet – Discursuri, 4.1.89

Când generalul Dwight D. Eisenhower i-a scris soției sale în ajunul debarcării din Normandia, el i-a spus: „Tot ce ne-am putut gândi a fost făcut, trupele sunt în formă, toată lumea face tot posibilul. Răspunsul este în poala zeilor.” Făcuse tot ce putea – și acum, ce avea să se întâmple și, după cum ar putea spune Epictet, era gata să suporte orice ar fi fost. De fapt, Eisenhower scrisese o altă scrisoare în acea noapte și o pregătise pentru eliberare în cazul în care invazia eșua. Dacă eșecul era ceea ce voia Dumnezeu – sau soarta sau norocul sau cum vrei să-i spui –, el era gata.

Există o lecție minunată acolo. Omul responsabil de cea mai puternică armată pe care o adunase vreodată lumea, în ajunul celei mai bine organizate și planificate invazii pe care, sperăm, o va cunoaște vreodată, a fost suficient de umil pentru a ști că rezultatul aparținea în cele din urmă cuiva sau a ceva mai mare decât el.

Și așa se întâmplă cu toate aventurile noastre. Indiferent cât de multă pregătire, indiferent cât de pricepuți sau deștepți suntem, rezultatul final este în poala zeilor. Cu cât știm mai devreme asta, cu atât vom fi mai buni.

Deplasare prin serie<< Ce este acceptareaRespectarea rețetelor medicale >>

Distribuiți, vă rog:

Share on PinterestShare on LinkedInShare on WhatsAppShare on Reddit
Despre

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu