Hits: 0

Mass-media se laudă că e în slujba cetățenilor!

Așa să fie?

Ce ne spune Noam Chomsky despre mass-media?
Și ce suntem noi, simplii cetățeni într-un joc mai amplu,
de care, majoritatea nu e conștientă.

De ce e nevoie de GÂNDIRE CRITICĂ!

Am cumpărat mai ieri una din cărțile lui Noam Chomsky: „Cum merge lumea”…

Și iată ce găsim sub titlul „Mass-media” (sublinierile îmi aparțin):

Indiferent dacă sunt considerate „liberale” sau conservatoare, agențiile majore de știri sunt mari corporații, deținute de și interconectate cu conglomerate și mai mari de companii. La fel ca alte corporații, agențiile de presă vând un produs pe o piață. Doar că în acest caz este o piață a agențiilor de publicitate – adică alte companii. Produsul este publicul. Pentru mediile de elită care stabilesc agenda la care se adaptează și ceilalți, produsul este, de asemenea, un public relativ privilegiat.

Prin urmare, în acest domeniu avem de a face cu mai multe corporații care vând audiențe destul de bogate și privilegiate altor companii Nu este surprinzător faptul că imaginea lumii prezentate acestei audiențe reflectă interesele și valorile înguste și părtinitoare ale vânzătorilor, cumpărătorilor și ale produsului.

Există apoi o serie întreagă de factori care contribuie la această imagine denaturată. Managerii culturali (editori, cronicari de prestigiu, etc.) împărtășesc interese de clasă sau se află în diferite asocieri cu managerii de stat și de afaceri, dar și cu alte sectoare privilegiate. Există, de fapt, un flux regulat de persoane de nivel înalt între corporații, guvern și mass-media. Accesul la autoritățile statului este important pentru menținerea unei poziții competitive. „Scurgerile” de informații, spre exemplu, sunt adesea fabricații și înșelătorii produse de autorități în cooperare cu mass-media, care pretinde că este străină de astfel de mașinațiuni. Autoritățile statului cer în schimb cooperare și supunere. Aceste centre de putere dispun, de asemenea, de mijloace eficiente pentru a-i pedepsi pe cei care se abat de la calea cea dreaptă, pornind de la influențarea bursei de valori și ajungând până la punerea în funcțiune a unui întreg aparat de defăimare și demonizare.

Rezultatul nu este, desigur, uniform. Pentru a servi interesele celor puternici, mass-media trebuie să prezinte o imagine cât de cât realistă a lumii. Iar integritatea și onestitatea profesionale interferează uneori cu misiunea imperativă. Cei mai buni jurnaliști sunt de obicei, destul de conștienți de factorii care modelează produsul media și încearcă să se folosească de fiecare portiță care le stă la dispoziție. prin urmare, poți înțelege multe lucruri prin lectura critică și sceptică a ceea ce produce mass-media.

Mass-media este doar o parte a unui sistem doctrinar mai mare. Ei i se adaugă revistele de opinie, școlile și universitățile, fundațiile academice și așa mai departe. Suntem mult mai conștienți de influența presei, în special a mass-mediei de prestigiu, întrucât cei care analizează critic ideologia s-au concentrat asupra ei. Sistemul doctrinar mai amplu nu a fost studiat la fel de mult, pentru că este mai greu să fie investigat sistematic. dar există motive întemeiate să credem că acest sistem reprezintă aceleași interese ca mass-media, așa cum este de așteptat.

Sistemul doctrinar, care produce ceea ce noi numim „propagandă” atunci când discutăm despre inamici, are două ținte distincte. Una dintre ținte este numită uneori „clasa politică”, adică populația relativ educată, care înseamnă aproximativ 20% din întregul populației, care are o perspectivă mai mult sau mai puțin articulată asupra lucrurilor, jucând un rol în luarea deciziilor. Este crucial ca oamenii să accepte doctrina de bază, pentru că ei sunt în măsură să elaboreze și să pună în aplicare politicile care decurg din ea.

Apoi sunt ceilalți 80% din populație. Aceștia sunt „spectatorii acțiunii politice” sau, pentru a apela iarăși la expresia lui Lippman, „turma confuză”. Se presupune că trebuie să urmeze ordinele și să nu stea în calea oamenilor importanți. Acești „spectatori” sunt adevărata țintă a mass-mediei: a tabloidelor, sitcomurilor, a Super Bowl-ului și așa mai departe.

Aceste sectoare ale sistemului doctrinar servesc la distragerea atenției maselor de săraci și la întărirea valorilor sociale fundamentale: pasivitatea, supunerea față de autoritate, dobândirea virtuții lăcomiei, goana după câștigul personal, lipsa îngrijorării față de ceilalți, frica de dușmani reali sau imaginari, etc. Scopul este acela de a păstra turma confuză într-o perpetuă stare de dezorientare. Nu este de loc necesar ca ea să se întrebe ce se întâmplă în lume. De fapt, ar fi preferabil să nu-și pună de loc întrebări, căci dacă va înțelege prea mult din ceea ce se întâmplă, poate ajunge la concluzia că trebuie să facă ceva pentru a schimba lucrurile.

Asta nu înseamnă că mass-media nu poate fi influențată de populația generală. Instituțiile dominante – indiferent dacă sunt politice, economice sau doctrinare – nu sunt imune la presiunile publice. Publicațiile independente (alternative) pot juca, de asemenea, un rol important. Deși prin definiție nu dispun de resurse, ele pot dobândi importanță în același mod în care o fac și organizațiile populare: aducând laolaltă oameni cu resurse limitate, care își pot multiplica astfel eficiența și propria înțelegere prin interacțiunile lor, dând astfel naștere acelei amenințări atât de temute de elitele dominante, și anume democrația.

Cred în valabilitatea proporțiilor de 20% și respectiv 80% din populație așa cum le prezintă Comsky. Pe de altă parte, cred (sper) că mulți dintre cei ce alcătuiesc acum „turma confuză” ar vrea să iasă din ea; doar că nu conștientizează aceste proporții și nu-și conștientizează propria poziție. Merită efortul de a înțelege corect lucrurile! Un ajutor real în acest demers ar fi un curs de gândire critică. De ce nu acesta, pe care-l ofer gratuit aici. Apasă pe butonul următor și înscrie-te: