Michel de Montaigne – Cronologia vieții și operei

Michel de Montaigne – Cronologia vieții și operei

Acest articol are numărul 3 din totalul de 4 ale seriei Eseurile lui Michel de Montaigne

Views: 0

Seria despre Michel de Montaigne și „Eseurile” sale continuă cu o cronologie a vieții autorului și a operei sale…

Videoclip

YouTube player

Cronologie

28 feb. 1533

La Montaigne, în Périgord, se naște Michel Eyquem, al treilea fiu al lui Pierre Eyquem, descendent al unei familii de negustori de vinuri și pește sărat. Conform unei tradiții de peste o sută de ani, bărbații acestei familii ocupau diverse funcții municipale la Bordeaux. Încă din 1477, familia a cumpărat domeniul Montaigne, iar tatăl lui Michel făcuse studii la Paris, ocupase funcții în Parlamentul local, iar ca urmare a participării la campania din Italia a lui Francisc I, dobândise titlul de „scutier și senior de Montaigne”. Mama, probabil descendentă a unei familii de negustori evrei safarzi, originari din Zaragoza, dar convertiți la catolicism și stabiliți în Franța, se numea Antoinette de Louppes de Villneuve.

1534

Michel este încredințat de tatăl său unei doici dintr-un sat al domeniului Montaigne, scopul fiind acela de a-l obișnui „cu traiul cel mai umil și mai obișnuit”. Se naște Thomas, următorul fiu al familiei. Se manifestă „criza afișelor” lipite clandestin de protestanți în orașele Franței, iar Francisc I renunță la politica de toleranță, declanșând prigoana reformaților, cea care a culminat cu Războaiele religioase din a doua jumătate a secolului. Apare romanul lui François Rabelais, Gargantua.

1535-1539

Educația lui Michel începe la castelul Montaigne sub îndrumarea unui perceptor german angajat de tatăl său. Fără constrângeri, acest proces e dominat de noile principii umaniste. În plus, neștiind franceza, dascălul său german i-a vorbit doar în limba latină, acesta însușindu-și-o ca pe o limbă vie. În 1535 se naște Pierre, fratele mai mic al lui Michel, iar anul următor, sora sa Jeanne. În 1536, Pierre Eyquem e ales viceprimar de Bordeaux.

1539-1545

Michel e trimis la Colegiul din Guyenne, recent înființat la Bordeaux, unde va avea ca profesori pe câțiva mari pedagogi umaniști ai vremii: Nicolas de Grouchy, Guillaume Guérente, George Buchanan, evocați și în Eseuri. E perioada lecturii operelor marilor scriitori latini: Ovidiu, Vergiliu, Terențiu, Plaut. În 1541, se naște un alt frate al lui Michel, Arnaud. În 1544, se naște Françoise de La Chassaigne, viitoarea soție a lui Michel.

1546-1548

Michel își continuă studiile la Universitatea din Bordeaux, urmând cursurile lui Nicolas de Grouchy și Marc-Antoine Muret. 1546 – Apare Cartea a treia a romanului lui Rabelais. Apare Principele lui Niccolò Machiavelli, într-o primă traducere în franceză. 1547 – Moare regele Francisc I și începe domnia lui Henric II. 1548 – Răscoala împotriva monopolului regal asupra comerțului cu sare, soldată cu uciderea locțiitorului regal din Bordeaux, evocată și în Eseuri. E reprimată sângeros.

1549-1550

Fie datorită tulburărilor sociale, fie doar pentru a se pregăti pentru magistratură, Michel e trimis de tatăl său la Toulouse, pentru continuarea studiilor.

1551

Michel e probabil la Paris, unde, se pare, urmează cursul profesorului de greacă Adrien Turnèbe, evocat și în Eseuri.

1552

Se naște Léonor, sora mai mică a lui Michel.

1554

Se naște Marie, cea mai mică soră a lui Michel. Tatăl lor e ales primar al orașului Bordeaux, lucru ce e încununarea ascensiunii de peste o sută de ani a familiei.

1555-1556

Ca urmare a demisiei unchiului său, Michel e numit consilier la Curtea de Impozite a orașului Périgueux, care însă e desființată după un an, membrii săi fiind numiți în Parlamentul din Bordeaux.

1558

Se petrece întâlnirea dintre Michel și Étienne de La Boétie, numit și el consilier al aceluiași Parlament, cu patru ani în urmă. Prietenia lor a devenit legendară, o prietenie frântă după doar cinci ani, la moartea prematură a lui La Boétie. Urmele acestei prietenii se reflectă în capitolul „Despre prietenie” din Eseuri, ocupându-i gândurile de-a lungul întregii vieți…

1559

La scurt timp după urcarea pe tron a lui Francisc II, Montaigne însoțește Curtea regală la Bar-le-Duc, deplasare prilejuită de căsătoria dintre sora regelui și ducele Charles de Lorraine.

1560-1561

Se naște Bertrand, mezinul familiei Montaigne. În noiembrie 1561, Montaigne e trimis la Paris, ca reprezentant al Parlamentului din Bordeaux, cu o misiune legată de tulburările religioase din Guyenne. În tulburările religioase ale vremii, Montaigne va avea mereu o atitudine tolerantă, străină oricărui fanatism, folosindu-și întreaga energie în slujba eforturilor de pacificare a societății franceze.

1562

Revenit în februarie la Bordeaux, Montaigne își prezintă raportul. În aprilie e din nou la Paris, făcându-și publică profesiunea de credință catolică în fața Parlamentului din Paris. În octombrie, însoțește Curtea regală și asistă la asediul orașului Rouen…

1563

În 18 august, moare La Boétie, lăsându-l pe Montaigne, prin testament, „moștenitor al bibliotecii și hârtiilor sale”.

1564-1567

Michel termină lectura poemului lui Lucrețiu „De rerum natura”, mereu reluat, găsind în el nenumărate motive de inspirație. La îndemnul tatălui, Michel începe în 1565 traducerea cărții teologului catalan Raimundo Sabonde, „Cartea creaturilor sau Teologia naturală”, o lucrare ce va sta la baza celui mai amplu dintre eseurile sale „Apărarea lui Raimond Sebonde”. La 22 septembrie 1565, Montaigne se căsătorește cu Françoise, dar nu neapărat de bună-voie; vor avea șase fiice, una singură supraviețuind, Léonor.

1568-1570

Moare seniorul de Montaigne, tatăl lui Michel, la vârsta de 72 de ani. Fiind cel mai mare, Michel moștenește castelul și domeniul asociat. În ianuarie 1569, publică la Paris traducerea „Teologiei naturale”, pe care a terminat-o de tradus. În 1569, (sau următorul), Michel cade de pe cal, experiență considerată capitală și povestită în eseul „Despre deprindere”. În 1570, aflat la Paris, îngrijește și publică volumul postum al operelor lui La Boétie.

1571

În iunie, Montaigne se retrage din funcțiile publice ocupate, consacrându-se doar studiului și meditației. evenimentul e marcat printr-o inscripție (în latină) pe o grindă a bibliotecii sale de la castel: „În anul 1571 de la nașterea Domnului, în vârstă de 38 de ani, în ajunul Calendelor lui martie, de ziua sa de naștere, încă de multă vreme sătul de îndatoririle sale din Parlament și de funcțiile publice, cu sănătatea neștirbită și arzând de dorința de a se retrage în sânul învățatelor Fecioare pentru a duce la bun sfârșit, senin și fără griji, scurtul crâmpei de drum ce-i mai rămâne de străbătut, dacă soarta i-o va îngădui, Michel de Montaigne a consacrat acest lăcaș, refugiu tihnit pe care-l deține de la strămoșii săi, libertății, liniștii și clipelor sale de răgaz.” Este, probabil, data începerii scrierii „Eseurilor”.

1572

Scrie unul dintre cele mai celebre capitole ale „Eseurilor”: „A filosofa înseamnă a învăța să murim”. Citește cărți de filosofie și cronici despre diverse perioade istorice, ce-i vor deveni surse constante de inspirație: „Scrisori către Luciliu” ale lui Seneca, „Scrierile morale” ale lui Plutarh, cronicile lui Nicole Gilles și Jean Bouchet, dar și memoriile fraților Martin și Guillome du Bellay despre istoria Franței; „Storia d’Italia” a lui Francesco Guicciardini, dar și nuvele din culegerea lui Bonaventure des Périers.

1573-1577

În toiul luptelor dintre facțiunea catolică și cea protestantă, Montaigne continuă să-și scrie eseurile ce vor forma primele două cărți ale operei sale. Participă totuși, în 1574, în cadrul forțelor catolice, la luptele ce se dau la Poitou, ținând în fața Parlamentului părăsit cu trei ani în urmă, un lung discurs despre situația militară a orașului. În 1576, dispune baterea unei medalii având pe avers blazonul familial („azur presărat cu trifoi de aur, cu o labă de leu tot de aur, cu ghearele scoase și așezată curmeziș”), iar pe revers, o balanță peste care flutură celebra sa deviză, „Que sais-je?” (Oare ce știu?) În 1577, Heric de Navarra îl numește, fără știrea sa, șambelan la Curtea regală.

1578-1579

Citește comentariile lui Cezar despre războiul civil și războiul din Galia, dar și scrierile lui Plutarh și ale poeților latini (Vergiliu, Horațiu, Lucrețiu, Ovidiu). Scrie eseul „Despre canibali”, dar și mare parte din eseurile incluse în Cartea a doua a viitoarei sale opere. Se pare că joacă rol de intermediar în încercarea de a-i aduce la masa negocierilor pe Henric de Navarra (șeful partidei protestante) și pe ducele de Guise (șeful partidei catolice). Se manifestă primele colici provocate de litiaza renală, boală de familie, de care va suferi până la sfârșitul vieții și pentru ușurarea căreia a încercat diverse leacuri și cure balneare. Se îngrijește de apariția primei ediții a Eseurilor la editorul Simon Millanges din Bordeaux.

1580-1581

În primăvara lui 1580, apare prima ediție a Eseurilor, la Bordeaux. La sfârșit de iunie, Montaigne merge la Paris pentru a dărui un exemplar al cărții regelui Henric III. Legat special, un exemplar al Eseurilor e dăruit reginei Elisabeta I a Angliei. Asistă la asediul localității La Fère de către trupele regale, unde moare prietenul său, Philibert de Gramont. În septembrie, însoțit de fratele său Bertrand, de cumnatul Bertrand de Cazalis și alți doi tineri, Montaigne pornește într-o călătorie de un an, ce-i va purta prin Elveția, Germania și Austria, până în Italia. Un Jurnal de călătorie (descoperit abia în 1774), scris pe jumătate de un secretar al său și apoi de el însuși, mai întâi în franceză și apoi în italiană, punctează momentele importante al itinerarului. Mai multe detalii, doar audio! La 1 octombrie 1581, la Roma primește scrisorile juraților din Bordeaux, prin care e înștiințat că a fost ales primar al orașului; la 30 noiembrie ajunge la Montaigne. La 30 decembrie preia funcția de primar.

1582

În calitate de primar, Montaigne îi salută pe regele și regina de Navarra, la Bordeaux. La același editor, apare a doua ediție a Eseurilor, cu pe alocuri modificări de text și câteva citate suplimentare, dar și completări cu impresii ale recent încheiatei călătorii.

1583

Într-o scrisoare către un conațional, umanistul flamand Justus Lipsius îl numește pe Montaigne „un Thales francez”. La 1 august, e reales primar de Bordeaux pentru încă un mandat. În decembrie, se întâlnește cu Henric de Navarra, după ce semnase alături de jurați o scrisoare de protest față de încălcarea de către acesta a Edictului de pacificare din 1580.

1584

În mai, se întâlnește din nou cu Henric de Navarra la Pau. E prima dintr-un lung șir de misiuni de pacificare operate de scriitor, cu rezultate dezamăgitoare. În august, bolnav, se retrage pe domeniul său. În decembrie, îl primește pe Henric de Navarra, găzduit două zile la castel.

1585

În aprilie, încearcă să realizeze o apropiere între Henric de Navarra (pretendent legitim la tronul Franței) și partizanii Ligii Catolice. În mai, dejoacă împreună cu mareșalul Ligii Catolice încercarea unui apropiat al Ligii de a pune stăpânire pe Bordeaux. În iulie, în Bordeaux izbucnește o puternică epidemie de ciumă; Montaigne se refugiază la țară.

1586-1587

În acești doi ani, Montaigne lucrează la eseurile Cărții a treia. Retras la castel, citește din Tacit și din autorii latini preferați, Plutarh și Seneca, dar și din poeții Lucrețiu, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Iuvenal, Lucan, Terențiu. Începe corespondența cu umanistul flamand Justus Lipsius. În octombrie 1587, Henric de Navarra învinge trupele regale la Coutras și face un nou popas la castelul Montaigne. La Paris, apare a patra ediție a Eseurilor, o reeditare a celei de la Rouen din mai 1584, care s-a pierdut.

1588

În ianuarie, Montaigne pleacă la Paris, pentru a negocia o înțelegere între Henric de Navarra și regele Henric III împotriva Ligii Catolice, dar și pentru a supraveghea noua ediție a Eseurilor, cu multe adăugiri. Pe drum, în februarie, e atacat și prădat în apropiere de Orléans de un grup de hughenoți. Banii, hainele și manuscrisele îi sunt restituite la intervenția prințului de Condé, unul din șefii partidei protestante. La 12 mai, are loc insurecția pariziană zisă „a Baricadelor”, declanșată de susținătorii Ligii Catolice care vor să ocupe orașul. Montaigne îl urmează pe Henric III, refugiat în Normandia. În iunie, apare a cincea ediție a Eseurilor. În iulie, e arestat și închis la Bastilia ca represalii pentru întemnițarea la Rouen a unui gentilom al Ligii Catolice, dar e eliberat în aceeași zi, la intervenția reginei-mamă, Caterina de Medici. În vară, petrece câteva zile în Picardia, la Marie de Gournay, începând o mare prietenie cu cea numită în eseuri ma fille d’alliance, care va îngriji prima ediție postumă a Eseurilor, din 1595.

1589

Retras la castelul său, Montaigne pregătește o nouă ediție a Eseurilor, cu adnotări și adăugiri pe un exemplar al ultimei ediții, cea apărută la Paris. Așa-numitul „exemplar de la Bordeaux” s-a păstrat, fiind descoperit la sfârșit de secol XVIII. După asasinarea lui Henric III, Henric de Navarrra, devenit rege ca Henric IV, îi scrie o scrisoare, chemându-l să i se alăture.

1590

În 18 ianuarie, Montaigne îi răspunde regelui printr-o scrisoare ce include un patetic îndemn la toleranță: „Aștept ca vara ce va să vină să-mi aducă nu atât roade din care să mă înfrupt, cât roadele liniștii noastre a tuturor; fie ca ea să treacă peste acțiunile voastre ducându-le la aceeași izbândă și spulberând, ca și cele dinainte, marile făgăduieli cu care vrăjmașii voștri ațâță voința oamenilor lor. Înclinațiile mulțimii sunt aidoma valurilor: odată puse în mișcare în favoarea voastră, urmează tot așa de la sine până la capăt. Aș fi dorit nespus ca foloasele anume dobândite de soldații armatei voastre, ca și nevoia de-a le oferi o mulțumire, să nu fi pus capăt, mai cu seamă în acest însemnat oraș, nobilului îndemn de a-i trata, în faptul biruinței, pe supușii voștri răzvrătiți cu mai multă îngăduință decât îi tratează chiar ocrotitorii lor; fie deci ca, deosebindu-vă de oamenii cu reputații uzurpate și trecătoare, să le arătați că sunt deopotrivă supușii voștri, acordându-le o ocrotire părintească și cu-adevărat vrednică de un rege. În cârmuirea unor treburi precum cele ce vă stau înainte, oamenii sunt siliți să recurgă la căi neobișnuite. Și totuși, s-a văzut întotdeauna că acolo unde, din pricina întinderii și dificultății lor, cuceririle nu se pot face pe calea armelor și a forței, ele sunt aduse la îndeplinire prin îngăduință și mărinimie, desăvârșite mijloace de a-i ademeni pe oameni pe drumul drept și legitim. Dacă de aici decurg strășnicii și pedepse, ele trebuie amânate până după dobândirea biruinței. Un mare cuceritor din vechime se mândrește că le-a dat dușmanilor tot atâtea prilejuri de a-l iubi ca și prietenilor. Iar aici, privind la simțământul pe care-l au orașele voastre nesupuse vouă când pun în cumpănă asprul tratament ce li s-a aplicat cu cel aplica orașelor aflate sub oblăduirea voastră, vedem de pe-acum un semn de bun augur. Dorindu-i Maiestății Voastre o fericire mai aievea și mai puțin supusă întorsăturilor soartei, și dorindu-i să fie iubită mai degrabă decât temută de supuși, precum și să ia aminte la strânsa legătură dintre binele său și al lor, mă bucur la gândul că aceeași înaintare către biruință o poartă deopotrivă și către condiții mai blânde de pace!” În iulie, Henric IV îl invită din nou să i se alăture. În răspunsul său din septembrie, Montaigne îi spune că e bolnav, dar că plănuiește să vină la Paris în viitorul apropiat. La Ferrara, apare prima traducere parțială în italiană a Eseurilor.

1591

Bolnav, Montaigne își petrece zilele la castel, citind din autori latini și schimbând scrisori cu fideli prieteni.

1592

În vară, scrie o ultimă scrisoare, adresată prietenului său Anthony Bacon, diplomat englez, frate al filosofului Francis Bacon. La 13 septembrie, Montaigne moare în castelul său, unde e înhumat, potrivit propriei dorințe.

1593

Editorul Gabriel La Grange din Lyon publică prima ediție pirat a Eseurilor, reproducând ediția din 1588.

1595

Marie de Gournay publică la același editor din Paris prima ediție postumă a Eseurilor, bazată pe un exemplar (astăzi pierdut) al ediției din 1588, cu corecturile lui Montaigne. Textul este sporit cu o treime față de ediția din 1588, însoțit și de o prefață apologetică a editoarei.

1598

Apare a doua ediție postumă, cu o nouă prefață, mult mai scurtă, a Mariei de Gournay, urmată de o a treia, doi ani mai târziu și de o a patra în 1602.

1603

Apare la Londra prima traducere engleză a Eseurilor, realizată de un lingvist și lexicograf anglo-italian, apropiat al lui Shakespeare.

1633

La Veneția, apare prima traducere completă a Eseurilor.

1635

Apare o ediție a Eseurilor dedicată de Marie de Gournay cardinalului Richelieu, care patronează publicarea.

1655

Are loc celebra „Convorbire cu D. de Saci despre Epictet și Montaigne” a lui Blaise Pascal (publicată sub acest nume în 1728), în care cel mai frământat gânditor francez, preocupat de-a lungul întregii vieți de gândirea predecesorului său, aduce din perspectiva credinței o critică întregii sale filosofii, dar mai ales scepticismului său: „În această îndoială care se îndoiește de sine și în această ignoranță care se ignoră, și pe care o numește trăsătura sa dominantă, constă esența gândirii sale, pe care na putut-o nicicum exprima în termeni pozitivi.”

1666

Atacurile Școlii de la Port-Royal inaugurează o lungă perioadă de reacții împotriva autorului și a operei sale și vor duce la o eclipsare în publicarea lor.

1676

Eseurile sunt incluse în Index librorum prohibitorum, sub acuzația de „obscenitate” și nu vor mai fi publicate vreme de aproape o jumătate de secol.

1724

Se reia publicarea Eseurilor în limba franceză, cu prima ediție critică apărută la Londra, îngrijită de un hughenot italian refugiat la Londra. Ulterior, de-a lungul secolului al XVIII-lea publicarea Eseurilor se reia și în Franța, cu nu mai puțin de șaisprezece ediții. Montaigne începe să fie considerat un clasic al literelor franceze…


În mod normal, episodul următor al seriei ar trebui să includă o cronologie a vieții lui Michel de Montaigne

N-ai vrea să faci o mică donație

N-ai vrea să faci o mică donație?
O mică donație ar încuraja îmbogățirea continuă a conținutului! 😉 https://cdnjs.buymeacoffee.com/1.0.0/button.prod.min.js

Deplasare prin serie<< Michel de Montaigne – Eseuri – Prefața (1)Michel de Montaigne – Despre obișnuință… >>

Descoperă mai multe la Deep Design

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

MIHAI Sandu

După decenii de concentrare pe domeniul tehnic, a venit vremea întoarcerii la mai vechea pasiune a lecturii. Calitatea de cititor nu trebuie validată de nici un fel de autoritate! ;)
::Deși mai am puțină vreme, am mult timp!::

Mai multe de la autor

Precizare utilă

Precizare utilă

Michel de Montaigne – Eseuri – Prefața (1)

Michel de Montaigne – Eseuri – Prefața (1)

0 0 voturi
Evaluare articol

Lăsați un comentariu

0 Comentarii
Feedback-uri inline
Vedeți toate comentariile

Comentarii recente

    Canalul meu