Nicio durere, niciun câștig

Publicat la Publicat în MIHAI Sandu Niciun comentariu Tagged with
Acest articol e numărul 83 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Stoicism zilnic

Hits: 6

22 septembrie

„Dificultățile arată caracterul unei persoane. Așadar, atunci când te confrunți cu o provocare, amintește-ți că Dumnezeu îți alege un partener de luptă mai tânăr, la fel ca un antrenor fizic. De ce? A deveni olimpic înseamnă transpirație! Cred că nimeni nu are o provocare mai bună decât a ta, dacă ai folosi-o ca un atlet, ar fi acel partener de luptă mai tânăr.”

~ Epictet – Discursuri, 1.24.1-2

Stoicii au adorat să folosească metafore de la olimpiade, în special despre lupte. La fel ca noi, ei au văzut sportul atât ca distracție, cât și ca pe un teren de antrenament pentru a practica provocările cu care ne vom confrunta în mod inevitabil în timpul vieții. După cum a spus odată generalul Douglas MacArthur, în cuvinte gravate ulterior la gimnaziul de la West Point:

PE CÂMPURILE DE CONFLICTE AMICALE
SE ÎNSĂMÂNȚEAZĂ SEMINȚELE CARE,
PE ALTE CÂMPURI, ÎN ALTE ZILE
VOR PURTA ROADELE VICTORIEI.

Toți s-au trezit depășiți de un adversar, frustrați de o anumită abilitate sau atribut pe care el îl are și noi nu – înălțime, viteză, viziune, orice. Modul în care alegem să răspundem la acest zbucium ne arată cine suntem ca sportivi și cine vom fi ca oameni. O vedem ca pe o șansă de a învăța și de a deveni mai puternici? Ne frustrăm și ne plângem? Sau mai rău, anulăm și găsim un joc mai ușor de jucat, unul care ne face să ne simțim bine în loc să fim provocați?

Cei mari nu evită aceste teste ale abilităților lor. Le caută pentru că ele nu sunt doar o măsură de măreție, ele sunt calea către aceasta.

Deplasare prin serie<< Întreține calmul, menține controlulCea mai sigură cetate >>

Distribuiți, vă rog:

Share on PinterestShare on LinkedInShare on WhatsAppShare on Reddit
Despre

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu