Niciodată nu te plânge, niciodată nu explica

Acest articol e numărul 135 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 4

13 noiembrie

„Nimeni să nu te audă spunând vorbe urâte despre viaţa dela curte, nici tu pe tine însuţi.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 8.9

Nu doar că chiar și cei mai norocoși dintre noi se plâng, ci de multe ori pare că, cu cât suntem mai norocoși, cu atât avem mai mult timp pentru a face acest lucru. Marcus Aurelius a fost un director executiv reticent – ​​la fel cum ai putea fi tu un contabil reticent, antrenor de fotbal pentru copii sau avocat. Sau poate că, în general, îți place slujba ta, dar te-ai putea descurca fără câteva dintre responsabilitățile aferente acesteia. Unde te duce acea gândire? Nicăieri, decât într-o stare de spirit negativă.

Ne amintește de un motto al premierului britanic Benjamin Disraeli: „Nu te plânge niciodată, nu explica niciodată”. A spus asta pentru că, la fel ca Marcus, știa că poverile responsabilității sunt imense. Este atât de ușor să te plângi despre asta sau asta, sau să încerci să găsești scuze și justificări pentru lucrurile pe care le-ai făcut. Dar asta nu rezolvă nimic – și nu ușurează niciodată sarcina.

Deplasare prin serie<< Puternica responsabilitate a acceptăriiTu alegi rezultatul >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu