Despre datorie și circumstanțe

Nu deții asta

Acest articol e numărul 156 din totalul de 203 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

4 decembrie

„Orice lucru care poate fi prevenit, luat sau constrâns nu este al unei persoane, dar acele lucruri care nu pot fi blocate sunt ale lor.”

~ Epictet – Discursuri, 3.24.3 : : : : : : : : : : : :

Conservatorul Daniel O’Brien a spus că nu „deține” ferma lui de bivoli de câteva mii de acri din Dakota de Sud, ci doar locuiește acolo, în timp ce banca îl lasă să facă plăți ipotecare pentru aceasta. Este o glumă despre realitățile economice ale fermei, dar sugerează și ideea că pământul nu aparține unui singur individ, că va supraviețui cu mult nouă și descendenților noștri. Marcus Aurelius obișnuia să spună că nu deținem nimic și că până și viețile noastre ne sunt date pe încredere.

S-ar putea să ne luptăm și să muncim pentru a deține lucruri, dar acele lucruri ne pot fi luate într-o secundă. Același lucru este valabil și pentru alte lucruri pe care ne place să credem că sunt „ale noastre”, dar sunt la fel de precare: statutul nostru, sănătatea sau puterea noastră fizică, relațiile noastre. Cum pot acestea să fie cu adevărat ale noastre dacă altceva decât noi – soarta, ghinionul, moartea și așa mai departe – ne poate deposeda de ele fără preaviz?

Deci ce avem noi? Doar viețile noastre – și nu pentru mult timp.

Deplasare prin serie<< Filosoful ca artizan al vieții și al morțiiBeneficiile gândurilor sobre >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu