Despre datorie și circumstanțe

Nu face lucrurile mai grele decât ar trebui să fie

Publicat la Publicat în MIHAI Sandu Niciun comentariu Tagged with
Acest articol e numărul 230 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Stoicism zilnic

Hits: 4

16 februarie

„Dacă cineva ţi-ar pune întrebarea cum se scrie numele lui Antoninus, te vei forţa să pronunţi fiecare dintre litere? Nu vei pronunţa fiecare literă cu calm, una după alta? Şi dacă se înfurie, te vei înfuria şi tu? Tot aşa, şi în acest caz, aminteşte-ţi, aşadar, că orice îndatorire este formată dintr-un anumit număr de acţiuni. Ţinând cont de asta, trebuie să procedezi cu metodă pentru a îndeplini ceea ce îţi propui, fără să te agiţi, fără să te superi pe cei care sunt supăraţi pe tine.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 6.26

Iată un scenariu comun. Lucrezi cu un coleg frustrant sau cu un șef dificil. Îți cer să faci ceva și, pentru că nu-ți place mesagerul, obiectezi imediat. Există această problemă sau aceea, sau cererea lor este odioasă și nepoliticoasă. Așa că le spui: „Nu, n-o voi face”. Apoi ei se răzbună nefăcând ceva ce le-ai cerut tu anterior. Și astfel conflictul se intensifică.

Între timp, dacă te-ai putea da un pas înapoi și ai vedea obiectiv, probabil ai vedea că nu tot ceea ce cer ei este nerezonabil. De fapt, unele părți sunt destul de ușor de făcut sau sunt, cel puțin, agreabile. Și dacă ai făcut-o, s-ar putea să pară și restul sarcinilor un pic mai tolerabile. În curând, ai făcut totul.

Viața (și munca noastră) este destul de dificilă. Să nu facem totul mai dificil, emoționându-ne în legătură cu chestiuni nesemnificative sau încercând bătălii de care, de fapt, nu ne pasă. Să nu lăsăm emoția să stea în calea kathêkon (concept grecesc, al fondatorului stoicismului, Zenon din Citium; poate fi tradus drept „comportament adecvat”, „acțiuni potrivite” sau „acțiune convenabilă pentru natură”), acțiunile simple și adecvate pe calea virtuții.

Deplasare prin serie<< Doar vise releDușmanul fericirii >>

Distribuiți, vă rog:

Share on PinterestShare on LinkedInShare on WhatsAppShare on Reddit
Despre

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu