Nu te lăsa păcălit de întâmplare

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 5

8 septembrie

„Nimeni nu este zdrobit de Fortuna, decât dacă e mai întâi e păcălit de ea… cei care nu sunt pompoși în vremuri bune, nu sunt agitați la schimbare. În ambele circumstanțe, persoana stabilă își păstrează sufletul rațional invincibil, deoarece tocmai în vremurile bune își dovedesc puterea împotriva adversității.”

~ Seneca – Spre consolarea Helviei, 5.4b, 5b-6

În 41 d.Hr., Seneca a fost exilat din Roma în Corsica – pentru ce anume, nu suntem siguri, dar zvonurile spun că ar fi avut o aventură cu sora împăratului. La scurt timp după aceea, i-a trimis o scrisoare mamei sale căutând să o liniștească și să o consoleze în durerea ei. Dar, în multe privințe, trebuie să fi vorbit și cu sine însuși – certându-se puțin pentru această întorsătură neașteptată pe care o lua destul de greu.

El reușise să obțină într-o oarecare măsură succes politic și social. Poate să fi căutat câteva plăceri carnale. Acum, el și familia sa se confruntau cu consecințele – așa cum trebuie să suportăm cu toții pentru comportamentul nostru și pentru riscurile pe care ni le asumăm.

Cum ar răspunde? Cum s-ar descurca? Ei bine, cel puțin, instinctele sale îl făceau s-o mângâie pe mama sa în loc să-și plângă pur și simplu de mila propriei suferințe. Deși alte câteva scrisori arată că Seneca a implorat și a făcut lobby pentru întoarcerea sa la Roma și la putere (o cerere acceptată în cele din urmă), el pare să fi suportat destul de bine durerea și rușinea exilului. Filosofia pe care o studiase de mult l-a pregătit pentru acest tip de adversitate și i-a dat hotărârea și răbdarea de care avea nevoie pentru a rezista. Când și-a găsit averea restaurată la întoarcere, filosofia l-a împiedicat să o ia ca pe un lucru de la sine înțeles, sau să devină dependent de ea. A fost bine, pentru că averea i-a rezervat o altă întorsătură. Când noul împărat și-a îndreptat mânia asupra lui Seneca, era pregătit, filosofia ajutându-l la asta.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu