Despre datorie și circumstanțe

Nu vrei, nu vrei

Acest articol e numărul 235 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 6

21 februarie

„Amintește-ți că nu doar dorința de bogăție și poziție ne înjosește și ne subjugă, ci și dorința de pace, petrecere a timpului liber, călătorie și învățare. Nu contează care este lucrul exterior, valoarea pe care i-o acordăm ne subjugă altuia… acolo unde ne este pusă inima, acolo stă impedimentul nostru.”

~ Epictet – Discursuri, 4.4.1-2; 15

Cu siguranță, Epictet nu spune că pacea, timpul liber, călătoria și învățarea sunt rele, nu-i așa? Din fericire, nu. Dar dorința neîncetată și arzătoare – dacă nu este rea în sine – este plină de potențiale complicații. Ceea ce ne dorim ne face vulnerabili. Fie că este o oportunitate de a călători în lume sau de a fi președinte sau pentru cinci minute de pace și liniște, când tânjim după ceva, când sperăm împotriva speranței, ne pregătim pentru dezamăgire. Pentru că soarta poate interveni întotdeauna și atunci probabil că ne vom pierde autocontrolul ca răspuns.

Așa cum a spus odată Diogene, celebrul cinic: „Este privilegiul zeilor să nu mai vrea nimic, iar al oamenilor asemănători lui Dumnezeu să vrea puțin”. A nu vrea nimic îl face pe cineva invincibil – pentru că nimic nu stă în afara controlului tău. Acest lucru nu este valabil doar pentru a nu dori lucrurile ușor de criticat, cum ar fi bogăția sau faima – tipurile de nebunie pe care le vedem ilustrate în unele dintre cele mai clasice piese și fabule ale noastre. Acea lumină verde pentru care s-a străduit Gatsby poate reprezenta și lucruri aparent bune, cum ar fi dragostea sau o cauză nobilă. Dar poate distruge pe cineva, la fel.

Când vine vorba de obiectivele tale și de lucrurile pentru care te străduiești, întreabă-te: sunt eu în control asupra lor sau ele mă controlează pe mine?

Deplasare prin serie<< Marea paradă a dorințeiCe-i mai bine să rămână nespus >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu