Despre datorie și circumstanțe

O dată este de ajuns, o dată este pentru totdeauna

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 2

21 noiembrie

„Un bine nu crește prin trecerea timpului, dar dacă cineva este înțelept chiar și pentru o clipă, nu va fi mai puțin fericit decât cel care exercită virtutea pentru totdeauna și își petrece fericit viața în ea.”

~ Chrisip citat de Plutarh în Moralia: – „Împotriva stoicilor pe concepții comune” (Loeb, P. 682)

Poate că înțelepciunea și fericirea sunt ca și cum ai câștiga o medalie la Jocurile Olimpice. Nu contează dacă ai câștigat acum o sută de ani sau acum zece minute sau dacă ai câștigat doar o singură dată sau la mai multe evenimente. Nu contează dacă cineva te întrece sau înscrie pe parcurs și nu contează dacă nu mai concurezi niciodată. Vei fi întotdeauna un medaliat și vei ști mereu cum se simte unul. Nimeni nu poate lua asta – și ar fi imposibil să simți mai mult din acel sentiment.

Actorul instruit la Juilliard, Evan Handler, care nu numai că a supraviețuit leucemiei mieloide acute, ci și depresiei severe, a vorbit despre decizia sa de a lua antidepresive, lucru pe care l-a făcut pentru o perioadă în mod deliberat scurtă. Le-a luat pentru că voia să știe cum se simte fericirea adevărată, normală. Odată ce a făcut-o, știa că se va opri. S-ar putea întoarce la luptă ca toți ceilalți. A avut idealul pentru o clipă și a fost suficient.

Poate că astăzi va fi ziua în care vom experimenta fericirea sau înțelepciunea. Nu încerca să apuci acel moment și să-l ții cu toată puterea. Nu este sub controlul tău cât durează. Bucură-te de el, recunoașteți-l, aminteți-l. A-l avea pentru un moment este la fel ca a-l avea pentru totdeauna.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu