O putere mai mare

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

5 noiembrie

„Acesta este însăși lucrul care alcătuiește virtutea persoanei fericite și o viață lină – atunci când treburile vieții sunt adaptate pe orice cale cu armonia dintre spiritul divin individual și voința directorului universului.”

~ Chrisippus, citat de Diogene Laerțiu – Viețile eminenților filosofi, 7.1.88

În cadrul unui program în doisprezece pași, mulți dependenți se luptă cel mai mult cu pasul 2: recunoașterea unei puteri superioare. Dependenții se luptă adesea cu acesta. La început ei susțin că fac asta pentru că sunt atei sau pentru că nu le place religia sau pentru că nu înțeleg de ce contează.

Dar mai târziu își dau seama că este doar vorba despre dependență – este o altă formă de egoism și auto-absorbție. Limbajul real al pasului este destul de ușor de digerat: „[Noi] am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne-ar putea readuce la cumpătare.” Pașii următori îi cer dependentului să se supună și să renunțe. Al doilea pas are într-adevăr mai puțin de-a face cu „dumnezeu” decât ceilalți pași – eliberarea. Este vorba de a ne acorda cu universul și de a renunța la ideea toxică că suntem în centrul acestuia.

Nu este de mirare că stoicii sunt populari printre cei din programele în doisprezece pași. De asemenea, este clar că această înțelepciune este benefică pentru noi toți. Nu trebuie să crezi că există un zeu care dirijează universul, trebuie doar să nu mai crezi că tu ești acel regizor. De îndată ce îți poți acorda spiritul la această idee, cu atât viața ta va fi mai ușoară și mai fericită, pentru că vei renunța la cea mai puternică dependență dintre toate: controlul.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu