Despre datorie și circumstanțe

Plăcerea poate deveni pedeapsă

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 13

13 februarie

„Ori de câte ori ai impresia unei plăceri, la fel ca orice impresie, ferește-te de a te lăsa purtat de ea, las-o să-ți aștepte acțiunea, ia-ți o pauză. După aceea, amintește-ți de ambele ori, mai întâi când te-ai bucurat de plăcere și mai târziu când vei regreta și te vei urî. Apoi compară cu asta bucuria și satisfacția pe care le-ai simți dacă te-ai abține cu totul. Cu toate acestea, dacă apare un moment aparent potrivit pentru acțiune, nu te lăsa depășit de confortul, plăcerea și alura sa – dar împotriva tuturor acestor lucruri, cu cât mai bună este conștiința de a o cuceri.”

~ Epictet – Discursuri, 4.3.6b-8

Autocontrolul este un lucru dificil, fără îndoială. Acesta este motivul pentru care un truc popular din dietă ar putea fi util. Unele diete permit o „zi de înșelăciune” – o zi pe săptămână în care persoanele care țin dietă pot mânca orice și tot ce doresc. Într-adevăr, ei sunt încurajați să scrie o listă în timpul săptămânii cu toate alimentele pe care le-au poftit, astfel încât să se poată bucura de ele, toate odată, ca un răsfăț (concepția fiind că, dacă mănânci sănătos în șase din șapte zile, ești încă în progres).

La început, sună ca un vis, dar oricine a făcut asta știe adevărul: în fiecare zi de trișare te vei acuza și te urî după aceea. Destul de curând, te abții de bunăvoie de la a trișa. Pentru că nu ai nevoie de asta și cu siguranță nu vrei. Nu seamănă cu un părinte care își prinde copilul cu țigări și îl forțează să fumeze tot pachetul.

Este important să conectăm așa-numita tentație cu efectele sale reale. Odată ce înțelegi că a te răsfăța ar putea fi de fapt mai rău decât a rezista, dorința începe să-și piardă atractivitatea. În acest fel, autocontrolul devine adevărata plăcere, iar ispita devine regretul.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu