Despre datorie și circumstanțe

Privește lumea ca un poet sau ca un artist

Acest articol e numărul 201 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 1

18 ianuarie

„Aşadar, petrece-ţi această clipă a timpului în conformitate cu natura şi încheie-ţi viaţa împăcat, cum măslina cade în clipa când e coaptă, binecuvântând pământul care a purtat-o şi mulţumind pomului care i-a dat naştere.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 4.48.2

Există câteva întorsături uimitor de frumoase ale frazei în Meditațiile lui Marcus – un răsfăț surprinzător având în vedere publicul vizat (doar el însuși). Într-un pasaj, el laudă „farmecul și alura” procesului naturii, „tulpinile de cereale coapte care se îndoaie, fruntea încruntată a leului, spuma care picură din gura mistrețului”. Ar trebui să mulțumim profesorului particular de retorică Marcus Cornelius Fronto pentru imaginile din aceste pasaje vii. Fronto, considerat pe scară largă a fi cel mai bun orator al Romei în afară de Cicero, a fost ales de tatăl adoptiv al lui Marcus, pentru a-l învăța pe Marcus să gândească, să scrie și să vorbească.

Mai mult decât simple fraze frumoase, i-au oferit lui – și acum nouă – o perspectivă puternică asupra evenimentelor obișnuite sau aparent nefrumoase. Este nevoie de ochiul unui artist pentru a vedea că sfârșitul vieții nu diferă de un fruct copt care cade din copacul său. Este nevoie de un poet pentru a observa modul în care „coacerea pâinii se desparte pe alocuri și acele crăpături, deși nu sunt intenționate în arta brutarului, ne atrag atenția și servesc pentru a ne stârni pofta de mâncare” și a găsi o metaforă în ele.

Există claritate (și bucurie) în a vedea ceea ce alții nu pot vedea, în a găsi har și armonie în locurile pe care alții le trec cu vederea. Nu este mult mai bine decât să vezi lumea ca pe un loc întunecat?

Deplasare prin serie<< Repornește munca adevăratăOriunde mergi, alegerea îți aparține >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu