Răzbunarea este o hrană ce n-ar trebui consumată

Acest articol e numărul [part not set] din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

13 octombrie

a. „Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra de cei care îţi fac rău: să nu le semeni.”
b. Cât de mult mai bine să te vindeci decât să-ți răzbuni o ofensă. Răzbunarea pierde mult timp și te expune la mai multe răni decât prima care a provocat-o. Furia prelungește întotdeauna durerea. Cel mai bine este să urmezi cursul opus. Ar considera cineva normal să-i înapoiezi o lovitură unui catâr sau o mușcătură unui câine?

~ a. Marcus Aurelius – Meditații, 6.6; b. Seneca – Despre furie, 3.27.2

Să spunem că cineva te-a tratat nepoliticos. Să presupunem că cineva a fost promovat înaintea ta pentru că a fost creditat cu rezultatele muncii tale, sau a făcut ceva necinstit. E firesc să te gândești: „Oh, așa funcționează lumea”, sau „Într-o zi va fi rândul meu să fiu așa”. Sau cel mai frecvent: „Le voi plăti pentru asta”. Doar că acestea sunt cele mai proaste răspunsuri posibile la un comportament rău.

După cum au scris amândoi Marcus și Seneca, răspunsul corect – într-adevăr cea mai bună răzbunare – este să nu te răzbuni deloc. Dacă cineva te tratează nepoliticos și răspunzi cu grosolănie, nu ai făcut altceva decât să-i demonstrezi că a fost îndreptățit în acțiunile sale. Dacă răspunzi necinstei altor oameni cu necinstea proprie, ghici ce? Le demonstrezi că au dreptate – acum toată lumea este necinstită.

În schimb, astăzi, să căutăm să fim mai buni decât lucrurile care ne dezamăgesc sau ne rănesc. Să încercăm să fim exemplul pe care am vrea să-l urmeze alții. Este îngrozitor să fii un trișor, să fii egoist, să simți nevoia să provoci durere semenilor. Între schimb, a trăi moral și bine este destul de frumos.

Deplasare prin serie

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu