Despre datorie și circumstanțe

Sticla era deja spartă

Acest articol e numărul 144 din totalul de 148 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

22 noiembrie

„Fortuna cade foarte mult asupra celor pentru care ea este neașteptată. Cel mereu de veghe îndură cu ușurință.”

~ Seneca – Spre consolarea Helviei, 5.3

Există povestea unui maestru zen care a avut o ceașcă frumoasă și prețuită. Stăpânul își repeta: „Ceașca este deja crăpată”. Sa bucurat de ceașcă. A folosit-o. Le-a arătat-o ​​vizitatorilor. Dar în mintea lui, era deja spartă. Așa că, într-o zi, când chiar s-a spart, el a spus pur și simplu: „Desigur.”

Așa gândesc și stoicii. Se presupune că există o poveste adevărată despre Epictet și o lampă. Nu și-a încuiat niciodată casa, așa că i-a fost furată lampa scumpă. Când Epictet a înlocuit-o, a înlocuit-o cu una mai ieftină, astfel încât să poată fi mai puțin atașat de ea, dacă i-ar fi fost furată din nou.

Devastarea – acel sentiment că suntem absolut zdrobiți și șocați de un eveniment – ​​este un factor pe cât de puțin probabil am considerat acel eveniment, în primul rând. Nimeni nu este distrus de faptul că iarna ninge, pentru că am acceptat (și chiar am anticipat) această întorsătură a evenimentelor. Dar întâmplările care ne surprind? S-ar putea să nu fim atât de șocați, dacă ne-am face timp să luăm în considerare posibilitatea lor.

Deplasare prin serie<< O dată este de ajuns, o dată este pentru totdeaunaAtașamentul e dușmanul >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu