Despre datorie și circumstanțe

Ți s-ar putea întâmpla și ție

Acest articol e numărul 85 din totalul de 106 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

24 septembrie

„A fi neașteptat se adaugă la greutatea unui dezastru și a fi o surpriză nu a greșit niciodată în creșterea durerii cuiva. Din acest motiv, nimic nu ar trebui să fie vreodată neașteptat de noi. Mintea noastră ar trebui trimisă în avans către toate lucrurile și nu ar trebui să luăm în considerare doar cursul normal al lucrurilor, ci ceea ce s-ar putea întâmpla de fapt. Căci există ceva în viață pe care Fortuna să nu trântească de pe cal dacă îi place?”

~ Seneca – Scrisori morale, 91.3a-4

În anul 64, în timpul domniei lui Nero, un incendiu a izbucnit în Roma. Orașul francez Lyon a trimis o sumă mare de bani pentru a ajuta victimele. În anul următor, cetățenii din Lyon au fost și ei brusc loviți de un tragic incendiu, care l-a determinat pe Nero să trimită o sumă egală victimelor acestui incendiu. Pe măsură ce Seneca i-a scris despre eveniment unui prieten într-una din scrisorile sale, el trebuie să fi fost marcat de poezia gestului – un oraș ajutându-l pe altul, doar pentru a fi lovit de un dezastru similar, nu după mult timp.

Cât de des ni se întâmplă asta? Mângâiem un prieten la momentul unei despărțiri, doar pentru a fi surprinși, când propria noastră relație se termină. Trebuie să ne pregătim în mintea noastră pentru posibilitatea inversării extreme a sorții. Data viitoare când faceți o donație în scopuri caritabile, nu vă gândiți doar la gestul bun pe care îl faceți, ci luați-vă un moment pentru a vă gândi că într-o zi ar putea fi necesar să primiți la rându-vă milă.

Din câte știm, Seneca a trăit cu adevărat aceste cuvinte. La doar un an sau așa ceva după ce a scris această scrisoare, a fost acuzat în mod fals că a complotat împotriva lui Nero. Prețul? Seneca a fost condamnat la sinucidere. În timp ce istoricul Tacitus relatează scena, cei mai apropiați prieteni ai lui Seneca au plâns și au protestat împotriva verdictului. „Unde”, i-a întrebat Seneca în repetate rânduri, „sunt maximele voastre filosofice sau pregătirile atâtor ani de studiu împotriva relelor? Cine nu știa cruzimea lui Nero?” Adică: știa că i se poate întâmpla și lui și așa a fost pregătit pentru asta.

Deplasare prin serie<< Cea mai sigură cetateVulnerabilitatea dependenței >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu