Despre datorie și circumstanțe

Un lider conduce

Acest articol e numărul 12 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Views: 0

12 iulie

„Există câte unul care, când face un serviciu cuiva, este gata să-i pună aceluia la socoteală serviciul făcut. Un altul nu are această obişnuinţă, dar îl priveşte pe cel ajutat ca pe un datornic şi ştie bine serviciul pe care i l-a făcut aceluia. Un altul, în schimb, într-un anumit fel, nu mai ştie serviciul pe care i l-a făcut, dar este asemenea viţei-de-vie, care a produs ciorchinele şi nu mai pretinde nimic altceva, odată ce a dat propriul său rod. Omul care i-a făcut un serviciu cuiva nu-l face cunoscut strigând în gura mare, ci se îndreaptă spre săvârşirea altuia, precum viţa-de-vie, a produs din nou ciorchini, când a fost timpul potrivit, sau precum un cal care a alergat, un câine care a urmat vânatul, o albină care a produs mierea.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 5.6

Ai auzit vreodată pe altcineva să repete una dintre ideile tale de parcă ar fi fost a lor? Ai observat vreodată că un frate mai mic sau o rudă îți imită comportamentul, poate felul în care te îmbraci sau muzica pe care o asculți? Poate te-ai mutat într-un cartier nou și ai fost urmat de o grămadă de hipsteri. Când suntem tineri și neexperimentați, putem reacționa negativ la aceste situații. Nu mă mai copia! Eu am fost primul!

Pe măsură ce ne maturizăm, începem să le vedem într-o altă lumină. Înțelegem că modelul și ajutorul este un serviciu pe care liderii îl oferă lumii. Este de datoria noastră să facem acest lucru – în situații mari și mici. Dacă ne așteptăm să fim lideri, trebuie să vedem că serviciul nerecunoscut vine odată cu treaba. Trebuie să facem ceea ce fac liderii, pentru că asta este ceea ce fac ei – nu pentru a-i îndatora pe alții, nu pentru mulțumiri, nu pentru recunoaștere. Este datoria noastră.

Deplasare prin serie<< Câteva reguli simpleCunoașterea insuficientă e periculoasă >>

Lasă un comentariu

 
Scroll to Top