Despre datorie și circumstanțe

Un lider conduce

Acest articol e numărul 12 din totalul de 22 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

12 iulie

„Există câte unul care, când face un serviciu cuiva, este gata să-i pună aceluia la socoteală serviciul făcut. Un altul nu are această obişnuinţă, dar îl priveşte pe cel ajutat ca pe un datornic şi ştie bine serviciul pe care i l-a făcut aceluia. Un altul, în schimb, într-un anumit fel, nu mai ştie serviciul pe care i l-a făcut, dar este asemenea viţei-de-vie, care a produs ciorchinele şi nu mai pretinde nimic altceva, odată ce a dat propriul său rod. Omul care i-a făcut un serviciu cuiva nu-l face cunoscut strigând în gura mare, ci se îndreaptă spre săvârşirea altuia, precum viţa-de-vie, a produs din nou ciorchini, când a fost timpul potrivit, sau precum un cal care a alergat, un câine care a urmat vânatul, o albină care a produs mierea.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 5.6

Ai auzit vreodată pe altcineva să repete una dintre ideile tale de parcă ar fi fost a lor? Ai observat vreodată că un frate mai mic sau o rudă îți imită comportamentul, poate felul în care te îmbraci sau muzica pe care o asculți? Poate te-ai mutat într-un cartier nou și ai fost urmat de o grămadă de hipsteri. Când suntem tineri și neexperimentați, putem reacționa negativ la aceste situații. Nu mă mai copia! Eu am fost primul!

Pe măsură ce ne maturizăm, începem să le vedem într-o altă lumină. Înțelegem că modelul și ajutorul este un serviciu pe care liderii îl oferă lumii. Este de datoria noastră să facem acest lucru – în situații mari și mici. Dacă ne așteptăm să fim lideri, trebuie să vedem că serviciul nerecunoscut vine odată cu treaba. Trebuie să facem ceea ce fac liderii, pentru că asta este ceea ce fac ei – nu pentru a-i îndatora pe alții, nu pentru mulțumiri, nu pentru recunoaștere. Este datoria noastră.

Deplasare prin serie<< Câteva reguli simpleCunoașterea insuficientă e periculoasă >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu