Despre datorie și circumstanțe

Unde este ceva mai bine?

Acest articol e numărul 26 din totalul de 84 articole ale seriei Stoicism zilnic

Hits: 0

27 iulie

„Dacă în viaţa omenească tu găseşti ceva mai bun decât dreptatea, adevărul, prudenţa, curajul şi, în general, faptul de a avea un intelect împăcat cu sine însuşi, în situaţii în care te face să acţionezi conform dreptei raţiuni şi împăcat cu destinul în cele care îţi sunt hărăzite independent de alegerile tale; ei bine, dacă zăreşti, repet, ceva mai bun, întoarce-te către acesta cu tot sufletul şi bucură-te de binele suprem descoperit.”

~ Marcus Aurelius – Meditații, 9.5

Am urmărit cu toții lucruri despre care credeam că vor conta. La un moment dat, ne-am gândit cu toții că banii vor fi răspunsul, că succesul este cel mai mare premiu, că dragostea nemuritoare a unei persoane frumoase va fi în cele din urmă ceea ce ne face să ne simțim calzi în interior. Ce găsim când atingem efectiv aceste obiecte sacre? Nu că sunt goale sau fără sens – doar cei care nu le-au avut niciodată cred asta –, dar ceea ce constatăm este că nu sunt suficiente.

Banii creează probleme. Urcarea pe un munte ne arată un alt vârf mai înalt. Nu există niciodată suficientă iubire.

Există ceva mai bun acolo: adevărata virtute. Este propria recompensă. Virtutea este singurul bun care se revelează a fi mai mult decât ne așteptăm și ceva ce nu se poate avea gradual. Pur și simplu îl avem sau nu. Și de aceea virtutea – alcătuită din dreptate, onestitate, disciplină și curaj – este singurul lucru pentru care merită să te străduiești.

Deplasare prin serie<< Când oamenii buni nu fac nimicVerifică-ți privilegiul >>

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu