Despre datorie și circumstanțe

Viața e lungă dacă știi cum s-o folosești

Publicat la Publicat în MIHAI Sandu Niciun comentariu Tagged with
Acest articol e numărul 178 din totalul de 244 articole ale seriei Stoicism zilnic

Stoicism zilnic

Hits: 1

26 decembrie

„Nu este deloc vorba de faptul că avem un timp prea scurt de trăit, ci că risipim o mare parte din el. Viața este suficient de lungă și este dată în măsură suficientă pentru a face multe lucruri grozave dacă o petrecem bine. Dar când este turnată în scurgerea luxului și a neglijenței, când este folosită fără un final bun, suntem la sfârșit împinși să vedem că a trecut înainte de a recunoaște măcar că trece. Și așa este – noi nu primim o viață scurtă, o facem așa.”

~ Seneca – Despre scurtimea vieții, 1.3-4a

Nimeni nu știe cât are de trăit, dar, din păcate, putem fi siguri de un lucru: vom irosi mult prea mult din viață. Risipește-l lenevind, irosește-l urmărind lucrurile greșite, irosește-l refuzând să-ți faci timp să te întrebi ce este de fapt important pentru tine. Mult prea des, suntem ca academicienii exagerați de încrezători pe care Petrarca i-a criticat în eseul său clasic despre ignoranță – cei care „își îndepărtează necontenit puterile în îngrijirea lucrurilor din afara lor și se caută acolo”. Cu toate acestea, nu au idee că asta fac.

Așa că astăzi, dacă te simți grăbit sau rostind cuvintele „pur și simplu nu am suficient timp”, oprește-te și stai o secundă. Este acest lucru adevărat? Sau doar te-ai angajat în multe lucruri inutile? Ești cu adevărat eficient sau ai asumat o mare cantitate de risipă în viața ta? Americanul mediu petrece aproximativ patruzeci de ore pe an în trafic. Sunt luni de-a lungul vieții. Iar cuvântul „trafic”, îl puteți înlocui cu atât de multe activități, de la lupta cu alții până la vizionarea televiziunii, visând.

Viața ta este destul de lungă – folosește-o în mod corespunzător.

Deplasare prin serie<< Nu arde lumânarea la ambele capeteNu-ți lăsa sufletul să treacă primul >>

Distribuiți, vă rog:

Share on PinterestShare on LinkedInShare on WhatsAppShare on Reddit
Despre

Eh, cum trecut-au anii... După ce în 1984 am absolvit IPG-ul din Ploiești, următorii patru ani am trecut prin Șantierele de foraj ale Schelei de Foraj Tg. Ocna, din zona Matca-Buciumeni a județului Galați. Apoi, anul 1988 mi-a adus (cu eforturi) un transfer la Mediaș, ca proiectant de foraj al sondelor, în cadrul a ceea ce se numea atunci “Centrul de Cercetare și Proiectare”, care ținea pe vremea aceea de Institutul de la Câmpina. Apoi, lucrurile au luat altă turnură, după anii ‘90, când centrul a trecut sub tutela Romgaz-ului... Ulterior, activitatea de proiectare foraj și ingineria de zăcământ a rămas la Romgaz, iar activitatea de proiectare conducte și altele a trecut la Transgaz. Iar eu am rămas devotat activității de proiectare a forajului sondelor, activitate care iată, cel puțin formal, se apropie de final... Dar pentru că forajul sondelor este un domeniu pasionant, și pentru că scopul unui om în viață ar trebui să fie acela de a evita plictiseala, cred că voi mai rămâne un pic în acest domeniu. Chiar cred că aș avea câte ceva de transmis celor ce vin din urmă... Și pentru că în ultima perioadă am descoperit validitatea filosofiei stoice, nu voi evita subiecte asociate. Ca să nu mai vorbim de faptul că printre alte subiecte pe care le consider de interes se numără evenimentele de tip „lebădă neagră” (cu probabilitate mică de apariție, dar cu impact major), sau problematica automatelor celulare...

Lasă un comentariu