Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

This entry is parte 25 din 26 in the series Kant

Kant

Deducția transcendentală a categoriilor…

Deducția obiectivă și cea subiectivă

Criteriile lui Kant pentru separarea științei veritabile de speculația sterilă

O scindare fundamentală: cunoașterea teoretică și cunoașterea practică

Apariția experimentului controlat

Miza supremă a proiectului kantian

Mecanismul de evitare a contradicției logice

Setea de absolut și limitele experienței

Alchimia percepției: de ce „a începe cu” nu înseamnă „a proveni din”

Gradele purității cognitive: de ce logica are nevoie de „impuritatea” lumii

Cele două sigilii ale certitudinii: „Lebăda neagră” și iluzia inducției empirice

Setea de absolut și curajul orb

Sfântul Graal al cunoașterii: de ce matematica nu este un simplu joc de cuvinte

Abisul necesar: cum încearcă metafizica imposibilul

Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

Tăietura gordiană: reducerea haosului la o singură întrebare

Tribunalul minții: de ce prevenirea erorii este cel mai mare câștig al cunoașterii

Carantina emoțiilor: separarea cunoașterii de morală și sentiment

Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

Citat 25

„Dacă vrem acum să facem împărţirea acestei ştiinţe, din punctul de vedere universal al unui sistem în genere, atunci ştiinţa pe care o prezentăm trebuie să cuprindă: întâi, o teorie a elementelor, al doilea, o teorie a metodei raţiunii pure. Fiecare din aceste două părţi principale ar avea subdiviziunile ei, ale căror principii nu pot fi încă expuse aici. Numai atât pare necesar să amintim, în introducere sau precuvântare, că există două tulpini ale cunoaşterii omeneşti, care provin poate dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă, anume sensibilitatea şi intelectul: prin cea dintâi obiectele ne sunt date, iar prin cel de-al doilea ele sunt gândite. Întrucât sensibilitatea urmează să conţină reprezentări a priori, care constituie condiţia în care obiecte ne sunt date, ea ar aparţine filosofiei transcendentale. Teoria transcendentală a sensibilităţii ar trebui să aparţină părţii întâi a ştiinţei elementelor, deoarece condiţiile în care numai sunt date obiectele cunoaşterii omeneşti preced pe acelea în care aceste obiecte sunt gândite.” Dacă vrem acum să facem împărţirea acestei ştiinţe, din punctul de vedere universal al unui sistem în genere, atunci ştiinţa pe care o prezentăm trebuie să cuprindă: întâi, o teorie a elementelor, al doilea, o teorie a metodei raţiunii pure. Fiecare din aceste două părţi principale ar avea subdiviziunile ei, ale căror principii nu pot fi încă expuse aici. Numai atât pare necesar să amintim, în introducere sau precuvântare, că există două tulpini ale cunoaşterii omeneşti, care provin poate dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă, anume sensibilitatea şi intelectul: prin cea dintâi obiectele ne sunt date, iar prin cel de-al doilea ele sunt gândite. Întrucât sensibilitatea urmează să conţină reprezentări a priori, care constituie condiţia în care obiecte ne sunt date, ea ar aparţine filosofiei transcendentale. Teoria transcendentală a sensibilităţii ar trebui să aparţină părţii întâi a ştiinţei elementelor, deoarece condiţiile în care numai sunt date obiectele cunoaşterii omeneşti preced pe acelea în care aceste obiecte sunt gândite.Dacă vrem acum să facem împărţirea acestei ştiinţe, din punctul de vedere universal al unui sistem în genere, atunci ştiinţa pe care o prezentăm trebuie să cuprindă: întâi, o teorie a elementelor, al doilea, o teorie a metodei raţiunii pure. Fiecare din aceste două părţi principale ar avea subdiviziunile ei, ale căror principii nu pot fi încă expuse aici. Numai atât pare necesar să amintim, în introducere sau precuvântare, că există două tulpini ale cunoaşterii omeneşti, care provin poate dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă, anume sensibilitatea şi intelectul: prin cea dintâi obiectele ne sunt date, iar prin cel de-al doilea ele sunt gândite. Întrucât sensibilitatea urmează să conţină reprezentări a priori, care constituie condiţia în care obiecte ne sunt date, ea ar aparţine filosofiei transcendentale. Teoria transcendentală a sensibilităţii ar trebui să aparţină părţii întâi a ştiinţei elementelor, deoarece condiţiile în care numai sunt date obiectele cunoaşterii omeneşti preced pe acelea în care aceste obiecte sunt gândite.
Immanuel Kant :: Critica rațiunii pure
Tweet

Între timp, o recomandare! Cartea mea:

Totul e permis, dar nu tuturor

Videoclipul fragmentului:

Arhitectura minții

Kant închide oficial Introducerea și ridică planul arhitectural al întregii cărți. După ce a izolat obiectul de studiu, el împarte mintea umană în cele două componente fundamentale ale ei. Este un paragraf cu o densitate tehnică uriașă, care fixează definitiv ordinea în care funcționează aparatul nostru cognitiv.

Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

Kant

Cunoașterea a priori…

Deducția transcendentală a categoriilor…

Deducția obiectivă și cea subiectivă

O justificare

Criteriile lui Kant pentru separarea științei veritabile de speculația sterilă

O scindare fundamentală: cunoașterea teoretică și cunoașterea practică

Apariția experimentului controlat

Problema metafizicii

Problema intuiției

Miza supremă a proiectului kantian

Mecanismul de evitare a contradicției logice

Pânza de păianjen a dogmei

Setea de absolut și limitele experienței

Alchimia percepției: de ce „a începe cu” nu înseamnă „a proveni din”

Gradele purității cognitive: de ce logica are nevoie de „impuritatea” lumii

Cele două sigilii ale certitudinii: „Lebăda neagră” și iluzia inducției empirice

Setea de absolut și curajul orb

Tautologie sau descoperire?

Descompunere sau adăugire?

Sfântul Graal al cunoașterii: de ce matematica nu este un simplu joc de cuvinte

Abisul necesar: cum încearcă metafizica imposibilul

Tăietura gordiană: reducerea haosului la o singură întrebare

Tribunalul minții: de ce prevenirea erorii este cel mai mare câștig al cunoașterii

Carantina emoțiilor: separarea cunoașterii de morală și sentiment

Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

Ancora realității

Între timp, o recomandare! Cartea mea:

Arhitectura minții

Kant

Inumanitatea #34 :: Războaiele Goguryeo-Sui

Inumanitatea #6 :: Războaiele dintre romani și iudei

Inumanitatea #27 :: Războiul ruso-turc

Despre moarte…

Inumanitatea #7 :: Sancțiunile împotriva Irakului

Apărarea lui Socrate

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Salvează în listă

Kant

Între timp, o recomandare! Cartea mea:

Arhitectura minții

Kant

Similar Posts

Lasă un răspuns Anulează răspunsul