Setea de absolut și limitele experienței

Setea de absolut și limitele experienței

This entry is parte 13 din 26 in the series Kant

Kant

Cunoașterea a priori…

Cunoașterea a priori…

Deducția transcendentală a categoriilor…

Deducția transcendentală a categoriilor…

Setea de absolut și limitele experienței

Deducția obiectivă și cea subiectivă

Setea de absolut și limitele experienței

O justificare

Setea de absolut și limitele experienței

Criteriile lui Kant pentru separarea științei veritabile de speculația sterilă

Setea de absolut și limitele experienței

O scindare fundamentală: cunoașterea teoretică și cunoașterea practică

Setea de absolut și limitele experienței

Apariția experimentului controlat

Setea de absolut și limitele experienței

Problema metafizicii

Setea de absolut și limitele experienței

Problema intuiției

Setea de absolut și limitele experienței

Miza supremă a proiectului kantian

Setea de absolut și limitele experienței

Mecanismul de evitare a contradicției logice

Setea de absolut și limitele experienței

Pânza de păianjen a dogmei

Setea de absolut și limitele experienței

Setea de absolut și limitele experienței

Setea de absolut și limitele experienței

Alchimia percepției: de ce „a începe cu” nu înseamnă „a proveni din”

Setea de absolut și limitele experienței

Gradele purității cognitive: de ce logica are nevoie de „impuritatea” lumii

Setea de absolut și limitele experienței

Cele două sigilii ale certitudinii: „Lebăda neagră” și iluzia inducției empirice

Setea de absolut și limitele experienței

Setea de absolut și curajul orb

Setea de absolut și limitele experienței

Tautologie sau descoperire?

Descompunere sau adăugire?

Descompunere sau adăugire?

Setea de absolut și limitele experienței

Sfântul Graal al cunoașterii: de ce matematica nu este un simplu joc de cuvinte

Setea de absolut și limitele experienței

Abisul necesar: cum încearcă metafizica imposibilul

Descompunere sau adăugire?

Tăietura gordiană: reducerea haosului la o singură întrebare

Descompunere sau adăugire?

Tribunalul minții: de ce prevenirea erorii este cel mai mare câștig al cunoașterii

Descompunere sau adăugire?

Carantina emoțiilor: separarea cunoașterii de morală și sentiment

Descompunere sau adăugire?

Arhitectura minții și cele două tulpini ale cunoașterii

Setea de absolut și limitele experienței

Ancora realității

Între timp, o recomandare! Cartea mea:


Dacă primele 12 citate ne-au ținut în anticamera lucrării – în Prefețele unde Kant poartă un război diplomatic, își justifică metoda și explică de ce e nevoie de o nouă metafizică —, cu acest al 13-lea citat se închide pledoaria și începe construcția propriu-zisă. Pășim în Introducerea sistemului. Kant nu se mai justifică, ci începe să așeze primele cărămizi ale teoriei cunoașterii.

Kant

Pânza de păianjen a dogmei Alchimia percepției: de ce „a începe cu” nu înseamnă „a proveni din”

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *